Recent, imaginea unei femei din Gaza care strânge în brațe trupul neînsuflețit al nepoatei sale în vârstă de 5 ani a fost desemnată fotografia anului la World Press Photo of the Year 2024 (detalii, aici). Fotograful Reuters care a realizat instantaneul se numește Mohammed Salem, este palestinian și, conform declarațiilor editorului global Reuters pentru imagini și video, acesta speră ca fotografia sa să ajute la conștientizarea impactului războiului.
Mărturisesc că, dincolo de șoc și de niște considerații pe care le voi face cunoscute ulterior, unul dintre primele lucruri care mi-au venit în minte a fost cazul celebru al foto-jurnalistului sud-african Kevin Carter.
Pentru cine nu știe povestea, pe scurt, Kevin Carter s-a născut în 1960 la Johannesburg și, între alte ocupații, a lucrat ca fotoreporter.
În aprilie 1994, fotografia sa înfățișând un copil prăbușit la pământ din cauza foamei, căruia un vultur îi dădea deja târcoale pentru a-l devora, a fost distinsă cu Premiul Pulitzer. Carter a alungat vulturul, dar nu și imaginea terifiantă care, probabil, l-a bântuit zi și noapte de atunci. La 27 iulie același an, la numai 33 de ani, a luat decizia tragică de a se sinucide. Potrivit Wikipedia, printre motivele invocate în biletul de adio se numără cele invocate în următoarele rânduri: ”Durerea vieții primează bucuria până la punctul în care acea bucurie nu există (…) .Sunt bântuit de amintirile vii cu ucideri și cadavre și furie și durere… de foamete sau copii răniți, de nebuni însetați de sânge, deseori poliția, de călăi ucigași”.
Sigur, cazurile sunt similare doar până la un punct, dar sunt foarte asemănătoare ca încărcătură emoțională și ca mesaj: trăim într-o lume dezumanizată.
Foametea, războiul, moartea… ”durerea vieții”.
Dar pentru ce atâta durere? Este, oare, aceasta chiar necesară?
Războiul – modalitate anacronică de a ucide civilizația
Foto: Freepik
Câteva considerații despre război. Dicționarul explicativ oferă o definiție seacă (lipsită de vreo valență autentică spre existență), așa cum, de fapt, și merită: ”Conflict armat (de durată) între două sau mai multe state, națiuni, grupuri umane, pentru realizarea unor interese economice și politice”.
Interese economice și politice – în traducere: bani, teritorii, influență.
Aceste războaie au existat din cele mai vechi timpuri, dar niciunul nu ar fi avut loc dacă cei care le-au inițiat ar fi conștientizat că nu merită să-ți treci prin foc și sabie semenii pentru a atinge aceste interese – dar, în realitate, e mai rău: deseori, pentru a obține lucruri care nu-ți aparțin de drept, în fapt pentru a fura!
Războiul este unul dintre cele mai atroce lucruri care se pot petrece pe planetă, dar și unul care ne arată adevărata față (am mai scris despre asta aici).
Până la urmă, cât contează acele ”interese economice și politice”, de fapt mormane de bani și kilometri de teritorii, în fața unor vieți omenești? Ba chiar a unor vieți de copii?
Și, în fond, atunci pentru ce mai există diplomație la nivel înalt și masa tratativelor?
(Inechitățile care l-au marcat pe Kevin Carter aveau aceeași sorginte: dorința unora de a avea mai mult, în timp ce restul puteau să moară de foame).
De câte morți mai este nevoie ca să ne trezim la realitate? De câte fotografii de genul celor făcute de Kevin Carter sau de Mohammed Salem? De cât sânge nevinovat?
(În paranteză fie spus, există și fotografii mult mai dure, mai traumatizante, pe care presa nu le publică sau le blurează, din considerație pentru cititori).
Istoria nu uită și nu iartă. Peste câteva decenii, când actualii lideri nu vor mai fi la putere sau nu vor mai fi deloc, iar actualele conflicte (poate) nu vor mai exista, vom plăti prețul nesăbuinței noastre: în loc de flori și iubire, vom avea un vultur și o mamă strângând în brațe un cadavru.
E aceeași istorie care se repetă.
La mântuire nu vom ajunge niciodată, decât dacă acea urmă de conștiință pe care ar trebui să o avem va declanșa numărătoarea inversă. Dar nu către explozia unei alte bombe atomice.
PS: La fel de lipsită de sens precum războiul mi se pare și politizarea excesivă și justificativă a determinărilor. Asemenea scene terifiante pot avea loc în Gaza, dar și în Israel, Ucraina sau oriunde există un conflict militar de anvergură. Adevărata miză nu este să devii ”fan” al unei tabere, să te radicalizezi, ci să excluzi noțiunea de război de pe fața pământului. Să ștergi cuvântul din dicționar.
Autor: Mihai Gîndu
