Piata Universitatii, Chisinau, Moldova

Republica Moldova este una dintre cele mai sarace tari din Europa, poate mai saraca decit Albania. Produsul Intern Brut a scazut in Moldova de zece ori de cind a devenit independenta. La noi a scazut la jumatate si tot ne simtim umiliti. Dar daca ne-ar fi scazut de zece ori?!?

In ultimii zece ani, in Republica Moldova s-au intimplat multe. S-a format, pornind de la nimic, un stat independent. Banca Nationala, moneda, Parlament, Constitutie, limba de stat, sistem de scolarizare, ambasade, taxe si impozite. Viteza transformarilor a fost atit de mare, iar lipsa de experienta atit de adinca, incit diferite sectoare ale vietii economice si sociale sint reglementate dupa diferite modele din lume.

Saracia si somajul ajung la valori care nu pot fi imaginate de romani. Un medic de 45 de ani, care lucreaza la stat, cistiga pe hirtie 300 de lei moldovenesti, care inseamna 27 de dolari, adica vreo 600.000 de lei romanesti. Spun pe hirtie pentru ca medicii nu si-au mai primit salariile de anul trecut. Un pensionar care a muncit toata viata in armata sovietica are o pensie de cinci dolari pe luna, dar nu si-a mai primit-o de sase luni. Oamenii insa trebuie sa traiasca. Asa ca fac tot felul de lucruri. Medicii iau spaga. Pensionarii vind diferite lucruri in piete. Chiriile si intretinerea nu se platesc, asa ca poti vedea blocuri cu 15 etaje in Chisinau, unde nu este curent electric, nu curge apa, nu sint gaze, iar oamenii urca zilnic cite etaje au de urcat, scara cu scara. Si au un sistem de scari mai inalte si mai inguste decit ale noastre…

Nemultumirea este adinca. Oamenii emigreaza spre tari mai instarite si acolo muncesc ce pot. Putini migreaza catre Rusia, nu pentru ca si Rusia o duce rau, ci pentru ca exista un adinc sentiment antifratesc in uriasa Rusie, astfel incit fostii frati nu sint deloc bine primiti cind incearca sa ia un loc de munca de la gura rusului. Mindria Uniunii Sovietice, relatiile fratesti intre natiunile Uniunii s-au dus pe apa simbetei o data cu deprecierea rublei. Dar acum gasesti moldoveni la munca in Slovacia, Romania, Serbia, Ungaria, Polonia, Austria, Turcia. O suta de dolari trimisi acasa in fiecare luna ii permit unei familii de trei persoane sa traiasca.

Oamenii vorbesc ambele limbi, rusa si moldoveana, o romana rurala, usor cintata, cu sintaxa rusa si adesea cu neologisme preluate din romana sau engleza, de te miri cum se pot combina. In casele oamenilor, cind se vorbeste in rusa, cind in moldoveana, cind incearca sa fie politicosi cu tine si folosesc cuvinte auzite la televizor, de ti se ridica parul maciuca. Atunci cind le spui ca intelegi ruseste si ca le vei raspunde in romana, dar ei sa vorbeasca asa cum vor, se lumineaza la fata. Se pune masa si, cu toata saracia, bucatele sint inimaginabil de gustoase si de bine facute. Un amestec de bucatarie moldoveneasca asa cum numai in cartile lui Sadoveanu mai gasesti, rusa, ucraineana, polona si turca, de o savoare unica. Problema e ca te scoli de la masa si te duci la hotel sa dormi, ca nu mai muncesti dupa un asemenea prinz. In ciuda imaginii false a unora, in Moldova nu se bea sau se bea un vin rosu dulce, subtiat cu apa, in cantitati mici.

Nemultumirea este adinca, iar comunistii au cistigat alegerile de anul trecut la pas. La un an dupa alegeri, s-a organizat un fel de Piata a Universitatii, cu corturi, cintecele lui Hrusca, batai cu politia, razboi in presa. Se cere eliminarea comunistilor de la putere, unirea cu patria mama, instaurarea democratiei, schimbarea conducerii televiziunii publice. Un roman care merge in Piata Mare se simte ca la Bucuresti in 1990, Sofia in 1997, Belgrad in 1999. Si tot romanul acela, daca este intrebat, spune ca lucrurile nu se fac asa. Ca dusmanul principal nu este lipsa democratiei, ci saracia. Ca tinta trebuie sa fie presiunea asupra parlamentului si guvernului, politiei si armatei, nu manifestatiile de strada. Mai poate spune ca, dupa asemenea manifestatii, sprijinul public pentru cei de la putere creste. Ceea ce se poate vedea usor in sondajele cinstite.

Si atunci romanul este catalogat drept securist, rusofon, antidemocrat, suspect, imbogatit al tranzitiei, mason. Nu-i nimic, romanul era obisnuit de la el de acasa cu etichetele acestea.