Olimpic național la geografie pentru al treilea an consecutiv și, în premieră, parte din lotul pentru etapa internațională, David Mihai Dumitrescu și-a hrănit pasiunea pentru geografie încă din primii ani de studiu. Însă nu și-a dorit niciodată să devină acaparat de propriile pasiuni și crede că, pentru a le putea lăsa să se dezvolte în armonie, pentru ca pasiunea să nu sece, ai nevoie să rămâi conectat la propriul sine și să nu ajungi la suprasaturație. Performanța, astfel, nu vine dintr-o pasiune transformată într-o obsesie pentru rigurozitatea studiului, ci din echilibru.
Anul trecut, s-a calificat în lotul de seniori pentru Olimpiada Europeană de Geografie, iar în acest an a ajuns la „cea mai mare realizare intelectuală de până acum”, spune David. În august va merge în Irlanda, la etapa internațională. Este a treia participare consecutivă la etapa națională de geografie. „Prima mea participare a fost în clasa a VIII-a și, încetul cu încetul, am urcat trepte”, spune tânărul craiovean.
Am stat de vorbă cu David pentru a-l descoperi, dincolo de olimpicul la geografie, pe elevul care privește performanța ca o valorificare a pasiunii bine dozate.
GdS: Este performanța ta venită dintr-o pasiune precoce sau a venit odată cu descoperirea geografiei în procesul didactic?
David Mihai Dumitrescu: Cred că este puțin din ambele. Nu aș fi putut să încep să descopăr geografia dacă nu exista o pasiune inițială, care a început încă din clasele primare și care, încetul cu încetul, a luat amploare.
GdS: Ce te-a atras, în particular, la acest domeniu?
David Mihai Dumitrescu: M-a atras destul de mult și partea de astronomie care interferează puțin cu geografia fizică, din programa școlară pentru clasa a noua, dar cred că, în mod decisiv, m-a atras geografia umană, în special cea politică. Întotdeauna am fost pasionat și de istorie, iar geografia politică a venit ca un mijloc convenabil de a lega cele două materii. Cred că stă în firea oricărui om să afle de unde a venit și unde se află în lume. Istoria ne povestește timpul, geografia ne povestește locul, astfel că, împreună, ele alcătuiesc lumea.
Pasiunea mi-a fost insuflată și de exemplul părinților, în mare parte de mama mea, care este și ea pasionată de istorie, iar apoi am dezvoltat-o singur, luând inițiativa, cercetând, descoperind. Nu este o stare, este un proces pe care orice om îl parcurge, într-un fel, în viață. Să se descopere și, prin el însuși, să descopere lumea.
GdS: Cum decurge procesul tău de studiu, în mod obișnuit?
David Mihai Dumitrescu: Dacă ar fi să descriu un mecanism de studiu ar fi, de exemplu, să iau 10 cărți și să le răsfoiesc, uitându-mă la capitole asemănătoare, încercând să descopăr lucruri diferite și, evident, folosindu-mă și de internet ca să descopăr informații suplimentare. Asta este, de fapt, chintesența învățatului individual, care subliniază că nu avem limite, putem să descoperim oricât vrem și ne propunem.
GdS: Care este, din punctul tău de vedere, contribuția dascălului și a părinților în parcursul tău și care sunt cele mai importante sfaturi pe care le-ai primit de la ei?
David Mihai Dumitrescu: Cred că rolul pe care îl are orice dascăl în performanța elevului este, în primul rând, de a-l ghida. De multe ori, dascălii spun că elevii sunt diamante neșlefuite și chiar așa este. Profesorul, în esență, îi dă o direcție elevului și îi deschide o ușă. Îi arată ce poate să facă și reușește, astfel, să îl „pornească”.
Părinții și cei 7 ani de acasă sunt cei mai importanți în viața oricărei persoane pentru că dau tonul în dezvoltarea individului. În lipsa lor, nu cred că aș fi avut deschiderea de minte, ca să o spun simplu, să abordez anumite domenii sau subiecte. Întotdeauna i-am perceput pe părinți ca fiind un fel de etalon, nu numai ca valori principiale de ambiție, perseverență și onestitate, ci și pentru receptivitate. În lipsa acestei receptivități, foarte multe dintre interesele mele nu ar fi avut șansa să apară sau să crească.
În ceea ce privește sfaturile, atât părinții, cât și doamna profesoară Maria Ciobanu, mi-au spus că, mai mult decât orice, să caut mereu să fiu eu însumi și să nu mă îndoiesc de propria judecată. Și acest lucru are două perspective. Pe de o parte, la nivel psihologic și filosofic, să nu te îndepărtezi, să nu renunți la propriul sine, la propriile gânduri și idei. Iar dacă ar fi să discutăm aplicat, pot exemplifica acest motto cu anumite situații din cursul concursurilor, unde intuiția îmi dictează răspunsul corect.
GdS: Ce alte pasiuni își fac locul în viața ta, pe lângă geografie?
David Mihai Dumitrescu: Sunt pasionat de fotografie, desen, poezie. Îmi plac mult trenurile, le fotografiez și scriu despre ele. În privința disciplinelor de studiu, mă atrage, așa cum menționam anterior, istoria, dar îmi plac și științele sociale – economia, psihologia – și cele exacte – îmi place mult matematica. De asemenea, sunt atras de lingvistică.
GdS: Te-ai gândit deja către ce vrei să te îndrepți în viitor?
David Mihai Dumitrescu: Răspunsul la această întrebare încă nu l-am elucidat. Dar, dacă ar fi să continuu cu geografia, probabil că aș alege o facultate care să necesite studiul geografiei ca disciplină integrată. M-ar atrage, de exemplu, domeniul relațiilor internaționale sau microeconomia și macroeconomia. Totodată, mă atrage și latura științifică a geografiei, poate ceva legat de geofizică. Și apoi bineînțeles există și influența celorlalte pasiuni. De exemplu, să mă duc la Facultatea de Transporturi pentru că sunt un mare pasionat de trenuri sau să mă fac direct mecanic de locomotivă.
GdS: Cât de mult timp aloci pasiunii tale pentru geografie?
David Mihai Dumitrescu: Am unele zile în care aș putea studia ore în șir geografie dacă aș avea timp și sunt alte zile în care după o oră prefer să mă opresc și să fac altceva pentru că asta este natura unei pasiuni, nu trebuie să fie forțată. Cred că e nevoie de un echilibru interior, să nu îți supraexploatezi, să nu îți suprasaturezi pasiunea pentru că apoi, o pierzi. De regulă, îmi propun un program atunci când se apropie anumite competiții și este, desigur, nevoie și de o rutină de studiu, însă nu las niciodată geografia să îmi acapareze viața pentru că, în fond, omul trăiește, nu este, în sine, o carte.
GdS: Ce mesaj ai pentru generația ta?
David Mihai Dumitrescu: Le-aș spune elevilor, inclusiv celor din clasele primare, care abia încep studiul geografiei și tuturor elevilor, indiferent de materia pe care o consideră cea mai de preț, că prin muncă, suficientă ambiție, dar și echilibru, pot realiza absolut orice.
