În cel mai recent număr (mai a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Nicolae Mareș oferă cititorilor o evocare a preotului, prințului și diplomatului Vladimir Ghika, ”Ierarh plin de dăruire și sfințenie, întotdeauna dispus să îi ajute pe cei năpăstuiți”.
În ”iadul de la Zimnicea” s-a pus în slujba alinării suferințelor muribunzilor, cu devotament și spirit de sacrificiu, periclitându-și chiar propria viață. ”Monseniorul Vladimir Ghika”, se arată în articol, ”a lucrat în serviciul diplomatic al Papei Pius al XI-lea, a înființat primul spital gratuit din România, are o operă teologică și filosofică încă necercetată în întregime”. Ca o coincidență care depășește însă granițele întâmplării, Vladimir Ghika s-a născut în prima zi de Crăciun, la 25 decembrie 1873.
Micro-eseu biografic al marelui poet și jurnalist Tudor Arghezi
Sub titlul Tudor Arghezi – poetul “cuvintelor potrivite” și al “florilor de mucigai”, Mihai Caba propune un micro-eseu biografic al marelui poet și jurnalist Tudor Arghezi. Începând cu un citat foarte frumos și foarte cunoscut din poemul ”Testament”, semnatarul materialului propune o succintă trecere în revistă și analiză a reperelor argheziene, cu referiri și la critica lui George Călinescu, însă și date biografice esențiale ale celebrului (dar și contestatului!) scriitor român, care a avut o viață plină de suișuri și coborâșuri.
”Mărțișorul”, casa memorială Tudor Arghezi, a rămas să îi poarte numele și azi, într-o epocă tulbure și plină de anomalii și incertitudini.
Sub genericul deja consacrat ”Jocul minții”, Doina Drăguț semnează un poem filosofic, ”Între două lumi”, în care are o abordare analitică, dar și dubitativă asupra existenței (și interferenței) lumilor celestă și terestră, eterică și materială, văzute ca borne ale existenței umane, care deși are loc pe Pământ, în esență transcende terestrul: ”Într-o parte se află increatul, informul,/în cealaltă parte desăvârșirea, precunoașterea, clarviziunea./ Mă întreb ce sunt eu,/punct de tangență – material, variabil și mobil,/ între nașterea și moartea mea”. Poeta se oprește în final asupra sensului evolutiv al ”aventurii” terestre, fiindcă fără atingerea ”înțelepciunii de sine” drumul prin Purgatoriu ar fi unul lipsit de sens: ”Între naștere și moarte este un rest,/ca o ultimă ramură între cer și pământ,/între progres și declin există totdeauna un drum,/ce se cheamă înțelepciunea de sine”.
Aforisme semnate de Nicolae Mareș
Câteva dintre aforismele semnate de Nicolae Mareș:
”O dată trezite, amintirile mai greu pot fi stăpânite”.
”A vărsat cineva lacrimile pe care Providența le-a vărsat?”.
”Niciodată la cap să nu te legi cu vorbe pe care nu le înțelegi”.
”Amarnic se păcălește cel care schimbă sau vinde aurul din suflet pe o promisiune”.
Acad. Ioan-Aurel Pop îi dedică, la dispariție, lui Alex Ștefănescu un medalion intitulat ”Alex Ștefănescu la marea trecere” (de fapt, știm că asta este moartea, o trecere, și nu un sfârșit, n.n.). Evocând personalitatea plurivalentă a istoricului și criticului literar român, semnatarul articolului îi aduce un binemeritat omagiu, într-un registru cald, elevat: ”Am avut șansa să-i stau alături în câteva împrejurări și să constat că mă aflam în mijlocul unui univers de literatură, de cultură, de erudiție. Alex Ștefănescu era opusul criticului înfricoșător, sever sau chiar rău, care te lasă fără grai. Și asta, în ciuda marii sale capacități de analiză, a judecăților sale drepte și neiertătoare, a repudierii improvizației, semidoctismului sau incompetenței”.
Poezie de o sensibilitate aparte
O poezie de o sensibilitate aparte, dar impregnată de tristețe ne oferă Silviu Doinaș Popescu: ”Născută din zenit/A coborât o stea de mucegai/Și s-a întrupat în piatră/Din rădăcini de rai” (”Metamorfoză”). Sau: ”În apă se zărește-o sticlă/Călită în trecuturi de smarald,/În sticlă un mesaj de aur/ A revenit obsesia/Cu mantie de graur/Și sunetul de lord” (”Obsesia culorilor”).
Ediția este ilustrată cu reproduceri după lucrări ale pictorului și sculptorului suprarealist Victor Brauner, căruia Filip Tudora îi consacră la final un medalion, sub genericul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează: Carmen Manea, Elena Bălan-Osiac, Livia Ciupercă, Const. Miu, Marin I. Arcuș, Ionuț Țene, Dragoș Niculescu, Mihaela CD; Lucia Cosmina Vlad, Simion Felix Marțian, Mădălina Virginia Antonescu, Valentin Nicolițov, Ion Popescu-Brădiceni, Nicholas Dima, Tudor Nedelcea, Carmen Oltean, Maria Mistrioti, Cinzia Demi, Maria Yrene Santos, Liliana Popa, Dumitru Ichim, Adrian Dinu Rachieru, Mircea Tutunaru, Ioan Voicu, Florentin Smarandache.
