Risipa de dragul imaginii

De la 1 mai, se vor mari drastic accizele la cafea, alcool si benzina. O masura ce se va traduce intr-o noua crestere a preturilor. Si, pe aceasta baza, intr-un nou moment in procesul constant de scadere a nivelului de trai. Cum acest nivel a coborit la mult sub hotarul suportabilitatii, Autoritatea a simtit nevoia unei interventii. La teleconferinta cu prefectii, Adrian Nastase a acordat faptului un spatiu din obisnuitul sau discurs, amestec de indicatii si meditatii asupra realului, veritabil taifas prin mijloace electronice. Mai intii, Domnia sa a tinut sa precizeze ca masura n-a fost luata cu inima usoara. In nici un caz, ea nu-si are sorgintea in „bucuria sadica de a chinui poporul“. Decizia – a declarat premierul – a fost impusa de realitate:

„Anul trecut a existat o gaura in ceea ce priveste veniturile de 8.400 de miliarde. Gaura asta ce inseamna? Ca s-au dat bani aiurea, fie la anumite regii, fie pe al 15-lea salariu, fie cresteri mai mari decit fusesera angajate prin bugetele respective, pe salarii ale unora si altora, cu sindicalistii care sint nemultumiti pe o anumita zona.“

N-am avut onoarea de a asista la taifasul saptaminal al domnului prim-ministru. Judecind dupa text, presupun insa ca personalitatea fizica a vorbitorului exprima un naduf. Anul trecut s-a cheltuit mai mult decit s-a incasat. Ipostaza guvernului e cea de om risipitor, larg la punga cind e vorba sa dea, lasa-ma sa te las cind e vorba sa ia. Bugetul unei tari exprima raportul dintre colectarea impozitelor si impartirea banilor din vistieria anuala. Din toate punctele de vedere, discursul lui Adrian Nastase e corect. Ni se dovedeste inca o data inteligenta Domniei sale in patrunderea incisiva a realitatii. Intr-adevar, guvernul actual, asemenea tuturor guvernelor, a luat o masura atit de nepopulara, cum e cresterea accizelor, numai si numai pentru ca viata i-a impus-o. Decizia nu tradeaza o Autoritate dispusa a chinui propriul popor. Daca Adrian Nastase ar fi doar un analist, asa cum sint multi care se dau huta cu penita, ar merita aplauzele noastre. I le-am acorda si daca Domnia sa ar fi fost numit premier abia in ianuarie 2002, la finele exercitiului fiscal pe 2001. Am fi luat nota de critica adusa felului aiurea de gospodarire a bugetului de catre predecesorul sau. Si am fi fost de acord ca, desi nepopulara, masura cu accizele era necesara. Din nefericire, Adrian Nastase a fost prim-ministru si anul trecut. In aceste conditii, de „datul banilor aiurea“ nu-i responsabil decit Domnia sa. Cine altul decit primul ministru a acceptat cresteri de salarii mai mari decit fusesera angajate?! Intrebare cu atit mai grea in raspunsurile sale cu cit nemultumirea sindicalistilor, invocata la teleconferinta, n-a atins proportiile unor greve nationale sau ale unor proteste violente. 2001 s-a definit printr-o evidenta acalmie a miscarilor sociale, vecina cu atipeala de siesta. Actiunile de protest au fost rare, risipite in timp si spatiu, dar, mai ales, lipsite de vigoarea necesara prelungirii in timp pina la focarul de violenta. Guvernul lui Adrian Nastase nu s-a confruntat cu un sah social de amploare, cu acel moment in care radicalitatea nemultumirii pune in pericol supravietuirea la putere. Si, cu toate acestea, executivul s-a grabit sa vire mina in vistierie si sa le dea bani nemultumitilor. Chiar si in clipa cind acestia iesisera in strada, putin convinsi de eficienta practica a discursurilor lor. Iuteala cu care guvernul s-a executat nu si-a avut astfel cauza in amenintarea unei crize sociale majore, ci in nevoia de a fi rasfatat in planul imaginii.

Nici un guvern din lume nu e scutit de bombaneli din partea populatiei. Nu s-a gasit pina acum un electorat care, dupa ce si-a dat votul, sa mearga la culcare. Se vor gasi intotdeauna o mie si una de motive pentru a iesi in strada, pentru a inceta lucrul si, cum se intimpla la noi, pentru a se cocota pe o macara. La miscarile de protest, reactia unui guven normal se bazeaza pe o analiza serioasa: a revendicarilor, a costurilor presupuse de satisfacerea lor, a raporturilor cu programul electoral si chiar cu istoria. Numai un guvern obsedat de propria imagine isi permite sa satisfaca orice revendicare, numai si numai pentru a trece drept guvernul stabilitatii politice.

Cabinetul Nastase a ramas pe locul intii in sondaje, la capitolul popularitate, de-a lungul lui 2001. Pretul acestei rasfatari? Banii risipiti cu nemiluita.