13.6 C
Craiova
vineri, 27 septembrie, 2024

Geografie şi literatură

În urmă cu câţiva ani am găsit în camera hotelului parizian unde mă aflam un pliant pe care l-am răsfoit din pură curiozitate. Era o prezentare intitulată Route Historique des Maisons d’Écrivains şi avea ca zonă de referinţă Île-de-France, Haute-Normandie/Franţa.

Iată descrierea succintă a acelui itinerar literar:

*Casa lui Stéphane Mallarmé (1842-1898) situată aproape de podul Valvins pe malul Senei şi în faţa Pădurii Fontainebleau a devenit muzeu; scriitorul francez a locuit din 1874 până la decesul său în 1898. Edificiul a fost restaurat în mod radical şi deschis vizitelor publice în 1992.

*Casa lui François-René de Chateaubriand (1768-1848) este legată de viaţa acestuia între anii 1807 şi 1817; aici veneau deseori unii scriitori, oameni politici, pictori şi muzicieni, alte celebrităţi ale timpului. Pot fi vizitate biblioteca şi biroul de lucru unde au fost scrise lucrări memorabile printre care Călătorie de la Paris la Ierusalim, Martirii şi Eseu asupra revoluţiilor.

*Casa Elsei Triolet (1896-1970) şi a lui Louis Aragon (1897-1982) este într-o fostă moară de la Villeneuve ce datează din perioada secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, fiind cumpărată de cei doi scriitori în anul 1951; aici se află şi locurile lor de veci.

*Conacul lui Ivan Turgheniev (1818-1883) de la Bougival are o poveste interesantă. În 1843 Turgheniev o întâlnise la Sankt Petersburg pe cântăreaţa de operă Pauline Garcia Viardot de care s-a îndrăgostit imediat; apoi a însoţit-o pe renumita divă în toate turneele sale triumfătoare prin Europa. A construit într-un parc situat la numai 30 de metri de locuinţa membrilor familiei Viardot o frumoasă vilă rustică. Fiind celebru atât în Rusia, cât şi în Franţa, Turgheniev era vizitat de importanţi oameni de cultură printre care: Camille Saint-Saëns, Guy de Maupassant, Gabriel Fauré. În 1983 cu prilejul comemorării unui centenar de la moartea lui Turgheniev a fost inaugurat Muzeul celui care a scris romanele Părinţi şi copii, Cuib de nobili, În ajun, Dimitrie Rudin.

*Locuinţa lui Alexandre Dumas-Tatăl (1802-1870), Castelul lui Monte Cristo şi Castelul lui If; marele romancier francez a reuşit să construiască – pe baza fondurilor substanţiale obţinute din numeroasele sale cărţi citite în toată Europa – cele două castele: primul în stil neo-renascentist, iar al doilea ca o replică minoră a castelului în stil neo-gotic din Marsilia (devenit celebru datorită romanului Contele de Monte Cristo) pe care scriitorul l-a ales ca un loc retras unde putea scrie în deplină linişte.

*Casa lui Émile Zola (1840-1902); acestei clădiri el i-a adăugat două turnuri, a amenajat un parc, o fermă şi un pavilion destinat prietenilor săi. Acolo au văzut lumina zilei şi apoi lumina tiparului scrierile sale Germinal, Nana, Bestia umană. Printre oaspeţii de seamă se aflau Edmond de Goncourt, Paul Cézanne şi Guy de Maupassant.

*Castelul de la Médan al lui Maurice Maeterlinck (1862-1949) fusese construit ca un pavilion de vânătoare la finele secolului al XV-lea. Acest spaţiu emblematic era frecventat de Pierre de Ronsard şi de poeţii Pleiadei. Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură/1924 scrisese în acel loc Viaţa furnicilor.

*Muzeul lui Jules Michelet (1798-1874), Castelul de la Vascoeuil găzduieşte pe lângă o serie de exponate privind biografia acestuia numeroase lucrări ale unor artişti contemporani precum Salvador Dali; Jean Carzou; Ladislas Kijno; Gilbert Portanier; Victor Vasareli ş.a.

*Muzeul lui Pierre Corneille (1606-1684) păstrează un elegant mobilier de epocă recreat pentru a oglindi atmosfera vieţii burgheze în mediul rustic într-o perioadă ce se întindea între domniile lui Henric al IV-lea şi Ludovic al XIV-lea.

*Pavilionul lui Gustave Flaubert (1821-1880) fusese cumpărat de marele scriitor în cartierul burgheziei de la Croisset/Rouen. Acolo se păstrează o serie de elemente identitare printre care: un coupe-papier cu monograma scriitorului, o călimară sub forma unei broscuţe, câteva condeie cu peniţe din pene de gâscă, un Budha aşezat într-o vitrină, fotografia unuia dintre faimoşii săi papagali ş.a.

*Casa lui Jean de la Varende (1887-1959), Castelul din Chamblac datează din veacul al XVIII-lea şi a fost transmis prin moştenire de la o generaţie la alta, dar niciodată vândut; este înconjurat de o frumoasă grădină amenajată à la française sub forma unui joc de şah compus din numeroşi merişori tăiaţi uniform. Aici au fost scrise multe nuvele printre care Centaurul lui Dumnezeu pentru care scriitorul a obţinut Marele Premiu al Academiei Franceze în anul 1938, precum şi unele studii istorice.

*Muzeul lui Victor Hugo (1802-1885) este o casă impunătoare în stil burghez din secolul al XIX-lea unde sunt expuse tablouri şi desene executate de marele romancier, scrisori autografe, fotografii, mobilier de epocă.


Muzeul Victor Hugo Foto: Ymblanter, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons

Nota Bene: Sper că cititorii au sesizat următorul fapt: muzeele respective nu erau prezentate într-o ordine cronologică a ilustrelor personalităţi cărora le erau consacrate, ci într-o ordine pragmatică a deplasărilor în cursul unui interval de timp cât mai judicios rezervat, dar cât mai eficient în plan informativ (cu detaliile tehnice aferente/infrastructura de transport, facilităţi de comunicare, condiţii de cazare; orarele vizitelor etc.).

Nu întâmplător am scris rândurile de faţă, ci am avut în vedere perspectiva unor posibile demersuri similare ce ar putea fi întreprinse de autorităţile specializate din ţara mea. Bunăoară mă gândesc la circuite literare în diferite zone geografice ale ţării: Moldova; Oltenia; Transilvania; Banat; Capitala României ş.a. Titlurile acestora ar putea fi: Scriitori ardeleni; Drumuri eminesciene; Oltenia literară; Condeie moldave etc. Programele de vizită ar urma să includă: case memoriale şi muzee; expoziţii permanente sau temporare; monumente şi statui identitare; licee, gimnazii şi universităţi legate de biografiile unor mari oameni de cultură; locurile lor de veşnică odihnă ş.a.

Am deja la îndemână câteva exemple elocvente din vizitele mele întreprinse în ultimii ani prin ţară; mă refer la hărţile culturale ale Craiovei, Sucevei, Braşovului şi Iaşilor marcate de grija statornică a edililor pentru păstrarea monumentelor culturale. Mă întreb totuşi: nu este oare prea puţin pentru o ţară care s-a remarcat de-a lungul Istoriei prin viaţa literară intensă la nivelul marilor valori europene?

Să nu uităm pe de altă parte că în multe locuri “suspină” neîncetat unele Case Memoriale ale unor însemnaţi scriitori români fără să îi impresioneze pe cei plătiţi cu mulţi bani pentru viaţa lor comodă în fotoliile primăriilor. Se impune o intensificare a preocupării autorităţilor locale şi a instituţiilor centrale cu competenţe în domeniu (Ministerul Culturii; Academia Română; Institutul Cultural Român; Banca Naţională a României; Comisia Naţională a României pentru U.N.E.S.C.O.) în direcţia renovării şi întreţinerii permanente a unor lăcaşuri preţioase ale Spiritualităţii şi Creaţiei – clădiri inocente fără glas şi fără putere nevoite la ora actuală să înfrunte vicisitudinile mediului şi ale scurgerii Timpului care, după cum se ştie, nu iartă pe nimeni. Există, de asemenea, loc suficient pentru sponsorizări substanţiale din partea unor companii de prestigiu cu filiale în ţara noastră care şi-ar putea face vizibil aportul lor generos şi oportun cu prilejul vizitelor turiştilor români sau străini.

Prin multiple modalităţi atractive şi finanţate corespunzător turismul cultural şi în contextul său turismul literar poate şi trebuie să devină o sintagmă plină de substanţă şi de iniţiativă managerială contribuind la proiectarea publică a imaginii României nu doar prin declaraţii patetice şi ocazionale, ci prin demersuri concrete şi vizibile.

Autor Dan Mihai Bârliba

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS