Ritmul creșterilor în anumite sectoare ale economiei a evoluat atât de repede încât, privit de pe margine, pare amețitor. Creșterea economică este mai mereu legată de creșterea productivității generale a muncii, ritmul inovării și de integrare a tehnologiilor inovatoare și de know-how-ul acumulat. Dar care este impactul mediului extern al companiei asupra creșterii economice? Ajută el sau mai mult ne încurcă?
Privind o statistică publicată în zf.ro la sfârșitul lunii mai1, ne ia brusc amețeala când vedem cum un județ precum Vâlcea, cu un salariu mediu de 3.694 lei și o creștere anuală medie de 13% înregistrată anul trecut, a ajuns în rândul celor mai puțin ofertante județe, peste nivelul județului Hunedoara dar sub nivelul județului Vaslui. La o asemenea știre stai și te gândești ce se întâmplă acolo, este nivelul evaziunii fiscale pentru veniturile salariale mai mare decât în Vaslui sau nivelul economic al zonei s-a prăbușit? Sau ambele?
Realitatea dură, reflectată în datele statistice, ne arată altceva: magnetismul zonei a scăzut dramatic, județul nu doar că nu atrage tineri, dar majoritatea celor crescuți în județ aleg să plece către București, Pitești sau Sibiu. Cu un salariu mediu de 5.022 lei/lună, Sibiul (județul, nu doar orașul) oferă tinerilor debutanți, cel mai ușor de adaptat la noile tehnologii și cei cu capacitate mare de inovare, cu 1/3 mai mult la salariu, venit fiscalizat. Salariile mici aduc cu sine pensii contributive mici și cresc șansele perpetuării sărăciei. Pentru un angajat care se apropie de vârsta de pensionare este mai rentabil să plece într-alt județ care oferă salarii mai bune, care să-i asigure o pensie decentă. Odată cu ei pleacă și experiența acumulată în timp! Așa apare migrația familială, copii și părinți activi profesional.
Fără venituri fiscalizate, un tânăr nu poate aspira la un statut independent oferit de posibilitatea de a contracta un credit bancar pentru locuință spre exemplu. Iar creditul pentru locuință, alături de întemeierea propriei familii (soție, copii, etc) reprezintă cel mai eficient mod de a responsabiliza un angajat. Ne plângem de calitatea resursei umane disponibile, dar calitatea vine din responsabilitatea și seriozitatea cu care și-au tratat sarcinile în trecut, cum au abordat studiile, cum au abordat primii angajatori etc. Ce facem apoi cu cei care devin prea responsabili, cei care observă că plătesc 30 de ani să rămână într-un județ sărac, unde mediul extern oferă prea puține oportunități?
E o problemă specifică județului care a inventat ”șmecheria”?
O discrepanță asemănătoare se observă și între alte județe învecinate, între Caraș-Severin și Timiș cu salarii medii de 3.856 vs 5.334 lei/lună, între Bistrița sau Sălaj și Cluj unde vedem salarii medii sub 4000 lei vs 5.742 lei la Cluj, între Harghita și Brașov, între județul Ilfov și București, etc. De departe, cele mai mari discrepanțe sunt între Teleorman și București, cu salarii medii de 3.629 lei vs 6.188 lei/lună. Cine a trecut prin Teleorman înțelege mai ușor dezastrul social pe care îl trăiește județul, cu migrație regională ca fenomen de masă, cu o lipsă de resursă umană de calitate chiar și în instituțiile publice și cu lipsă acută de inițiativă privată. Uneori ai impresia că simplul fapt că un angajat vrea să rămână într-o astfel de zonă îl face să pară lipsit de responsabilitate.
În realitatea dură a ultimilor ani, în ciuda investițiilor necesare în infrastructura locală, multe județe au intrat în subdezvoltare prin simplul fapt că au evoluat într-un ritm lent, prin faptul că au păstrat în aparatul administrativ persoane incompetente sau prin simplul fapt că au preferat să risipească resursele financiare pe floricele colorate în detrimentul infrastructurii tehnologice și a digitalizării.
La o primă vedere, situația în regiunea noastră este gri, Craiova și-a pierdut capacitatea de a fi un pol de creștere economică locală, cu un salariu mediu apropiat de media regiunii, mult sub salariul mediu pe țară și sub media unor județe precum Galați sau Bacău. Totodată, universitatea din oraș a ieșit demult din top 10 universități la nivel național, motiv pentru care magnetismul, capacitatea de a atrage persoane din alte zone, este tot mai restrâns. Statistic, din punct de vedere salarial, orașul Craiova nu este ofertant nici măcar pentru tinerii din Slatina, Târgu Jiu sau Drobeta.
Unde am putea crește ritmul?
În perioada următoare, de ritmul inovării și de integrare a tehnologiilor inovatoare va depinde dezvoltarea întregii regiuni, nu doar a orașului sau a zonei metropolitane. Avem un avantaj competitiv major, a început producția de automobile hibrid, începem producția de automobile 100% electrice și reintrăm în zona de producție de autoutilitare, fapt care oferă zonei know-how inclusiv pentru serviciile de mentenanță, de suport etc. Rămâne de văzut dacă vom forma mici insule de dezvoltare tehnologică sau vom reuși să extindem adaptarea tehnologică pentru întreaga zonă, inclusiv la zona administrativă. Vom demonstra apetit pentru noile tehnologii sau le vom respinge în masă? Putem continua să invocăm exigența birocratică în administrație, să continuăm să impunem mediului privat exigențe birocratice lipsite de efecte economice propriu-zise sau putem evolua către digitalizare și să recuperăm din deficitul tehnologic.
Cu un rânjet cinic, cineva afirma că, la nivel local, am reușit să adaptăm culturile agricole la solurile nisipoase, dar nu reușim să adaptăm cultura birocratică la nevoile reale ale mediului economic. Reușim performanțe negative greu de acceptat într-un mediu competitiv, precum performanța de a nu putea elibera un document banal în mai puțin de 5 zile sau acela de a aștepta 30 de zile pentru a afla informații uzuale, asta în contextul în care miliardele de euro din PNRR au rămas în rezervă la BNR, iar alte miliarde încă nu au fost solicitate Comisiei Europene.
Știți care sunt județele cu cele mai mari sume contractate din PNRR? Ați ghicit, sunt cele care oferă cele mai bune salarii medii, cele care investesc real în reforma administrativă, sunt conduse de cei care s-au încăpățânat să facă diferența între balast administrativ și nevoia de reglementare prin documente administrative.
Ec. Narcis Ciobotariu, Ec. Eugen Călinoiu
