…Se apropie alegerile. În media s-a declanșat deja un adevărat circ național. Să râdem sau să plângem? Eu zic să râdem zdravăn cât încă mai putem, că vom avea destul timp de plâns după aceea.
Este exact ce ne propune (fără a se situa doar în sfera politicului) și Booklook, revistă internațională de literatură umoristică, ajunsă la numărul 72.
Sigur, politicul nu e o prioritate pentru publicațiile de umor – cu toate acestea, prin paradoxurile și discrepanțele în care abundă este și un nesecat izvor de inspirație…
Asta se vede și într-unul dintre sonetele ironice semnate de Mihai Batog-Bujeniță, ”Sonetul adaptărilor”, din care redăm un scurt extras: ”Năvalnic ne intră apa prin case/Şi-n timp ce în juru-ţi totu-i cam moale/Guvernul tace, bugetele-s goale/Iar oamenii trec prin chinuri şi-angoase”.
Un sonet care e mai degrabă grav și profund decât umoristic (dar cu atât mai interesant de parcurs) semnează Mircea Trifu sub titlul: ”Ispita”: ”Te smulgi atunci din legi statornicite/Şi-ai vrea trăi un veac într-o clipită,/Zvârlind întreaga ta agonisită/Pentru un pumn de visuri poleite/Urmează-apoi trezirea – gustul fierii –/Reversul în durere al plăcerii…/De-aceea-ţi spun: nu aştepta răsplata”.
”Povață”
”Povață” este titlul sub care George Corbu strecoară un umor fin, caustic: ”Ai blestemat, că soarta nu-ţi convine;/Ai plâns, că n-ai fost faţă la apeluri;/Ai suferit, că nu te poţi preface!… Dar nu fi trist, tot răul e spre bine!/Şi de-ai înscris mărirea printre ţeluri,/Rămâi ce eşti, chiar dacă nu-ţi mai place!”.
”Enigma robotului telefonic”
Tot de un umor acid dă probă și Mihai Batog-Bujeniță în tableta ”Enigma robotului telefonic”. Las cititorului plăcerea să o savureze, menționând doar că pasajul meu favorit este următorul: ”Era clar că peste puţin timp vor apărea şi roboţii mult doriţi, aceia care ne vor aduce berea de la frigider fără să mai fim nevoiţi să ne ridicăm de pe canapea şi să întrerupem astfel vizionarea programelor extrem de inteligente ale televiziunilor de nişă”.
Câteva ”ironii grațioase” semnate Cornelia Ursu au darul nu doar să ne descrețească frunțile, dar (mai ales) să ne dea de gândit…
Exemple: ”Rudele noastre cele mai apropiate sunt papagalii. Nici ei nu înţeleg nimic din ceea ce sunt dresaţi să rostească”.
”Nu te încrede în laude, invidiile sunt mult mai sincere!”.
”Virtuţile se cultivă greu şi în timp. Viciile necesită doar întreţinere!”.
Eseu ”Despre epigrama politică”
O dovadă că subiectul politicii și al ironiei fine este peren o dă Mihai Batog-Bujeniță în interesantul și amplul eseu ”Despre epigrama politică”, în care se face un succint istoric al acestui îndrăgit gen literar, începând chiar de la Martial, considerat părintele epigramei (a cărui ”dedicație Împăratului” are o savoare inegalabilă).
Autorul arată că ”Mult mai târziu, când epigrama era joc intelectual la curțile regale și imperiale ale Europei Occidentale, ea devine mult mai cinică, mai agresivă”. Într-adevăr! Moravurile și comportamentele îndoielnice nu puteau fi trecute cu vederea de condeierii vremii (după cum se întâmplă și astăzi, chiar dacă la o scară mai redusă, n.n.).
De la Pușkin la literații autohtoni, toți au avut un cuvânt (greu) de spus. Este analizată în detaliu și evoluția acestui gen la noi, după 1989.
Cititorii pot găsi și un medalion dedicat maestrului Cornel Udrea, umorist de renume, recent plecat dintre noi.
Conținutul revistei este bogat în epigrame, caricaturi, sonete de calitate, ale unor autori contemporani, dar și creații ale unor clasici (în buna tradiție în care Booklook și-a obișnuit cititorii), precum George Topîrceanu, Petre Paul-Dimitriu, Păstorel Teodoreanu ș.a. din literatura autohtonă, Omar Khayyam, Voltaire, G.B. Shaw, din cea universală.
Autor Mihai Gîndu
Citește și: Gogol – un critic al epocii sale
