În anul 2024, problemele de sănătate mintală încă sunt marcate de teama transgeneraţională de prejudecăţi definită, în societatea românească, de o întrebare din trei cuvinte: „Ce zice lumea?”.
Într-o eră în care echilibrul mental este din ce în ce mai fragil, iar specialiştii atrag atenţia asupra creşterii fără precedent a cazurilor de depresie şi anxietate, încă nu suntem pregătiţi să vorbim deschis despre tulburările noastre sau să considerăm firesc mersul la psihoterapie. Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale, marcată anual la data de 10 octombrie, este considerată un prilej bun pentru readucerea la suprafaţă a necesităţii de a conştientiza importanţa sănătăţii mintale. Numai că un astfel de subiect nu ar trebui să aibă nevoie de un anumit prilej, mai ales în contextul în care peste 30% dintre adolescenţii români se confruntă cu stări de tristeţe de mai multe ori pe săptămână, comparativ cu media europeană de 13%.
„Viaţa noastră nu e a lumii, e 100% a noastră”
„Cred că încă este mare nevoie în societatea românească să tragem nişte semnale de alarmă cu privire la importanţa conştientizării sănătăţii mintale şi despre primele semne ale unor tulburări. Psihoterapia poate privită chiar ca o metodă de prevenţie, pentru că poate interveni înainte să se ajungă la o simptomatologie mai severă, care implică medicaţia. Oamenilor le este încă foarte teamă să se expună, încă se cramponează de nişte idei venite dinspre generaţii trecute, care s-au perpetuat, despre „ce spune lumea”. Noi ne întrebăm ce zice lumea, dar ce zicem noi ne întrebăm? Pentru că viaţa noastră nu e a lumii, e 100% a noastră”, spune Gabriela Ancuţa, psiholog şi psihoterapeut.
„În esenţă, toţi suntem construiţi la fel”
De unde vine această dificultate de a fi, în fond, sinceri faţă de noi înşine?
„Ceea ce nu înţeleg mulţi este că, în esenţă, noi toţi suntem construiţi la fel. Cu slăbiciuni destul de multe, cu defecte, cu părţi pe care ne este greu să le gestionăm uneori şi de aceea ne pot copleşi, dar şi cu multe resurse şi calităţi. Toţi avem şi traume, şi suferinţe şi putem la rândul nostru să provocăm traume şi suferinţe chiar şi atunci când nu realizăm acest lucru.
La terapie vorbim şi despre unele, şi despre celelalte. Astfel încât slăbiciunile să nu ne mai copleşească şi să nu ne mai blocheze, să ne întărim calităţile şi resursele”, explică psihologul.
Care sunt primele semne că ar fi bine să mergi la un specialist
Mersul la specialist este adesea o decizie greu de luat, fiind afectată de prejudecăţi, disconfort sau teamă. Nu ne vine uşor să ne asumăm că există o problemă pentru care ar trebui să apelăm la un psiholog sau la un psihoterapeut. Uneori, negarea ajunge să transmită elementul care ne perturbă direct în corp. De la stări precum apatia, neliniştea sau tristeţea, se poate ajunge la somatizare şi la apariţia unor simptome de ordin fizic.
„Cele mai frecvente simptome sunt anxietatea, diverse frici, stări depresive. Oamenii se confruntă cu tristeţe, lipsă de energie, trăiesc foarte mult în mintea lor, se raportează foarte mult la ceilalţi. Dar sunt şi cazuri de simptome psihosomatice. Sunt oameni care ajung să dezvolte diferite stări fizice care îi direcţionează iniţial către cardiolog, către alergolog, endocrinolog etc. şi cauza să fie de fapt un conflict psihic. Acest conflict poate fi conştient sau poate exista o nemulţumire inconştientă, iar persoana respectivă ajunge să nege atât de tare încât acea problemă se transferă direct în corp şi corpul este cel care semnalizează situaţia”, explică psihologul Gabriela Ancuţa.
Când e mai mult decât o simplă stare?
Cu toţii avem momente când trecem prin astfel de stări, când simţi că nu ai chef de nimic, că zilele tale seamănă mult una cu cealaltă, când nu găseşti motivaţie, nu ai iniţiativă, simţi, în interiorul tău, că nu eşti bine cu tine, ai probleme cu somnul, nu ai sentimentul împlinirii.
Dar este important ca atunci când pui în balanţă astfel de stări şi lucrurile pozitive, cele din urmă să atârne mai mult. Este importantă şi intensitatea episoadelor şi recurenţa lor, pentru că este ceva în neregulă când ele persistă şi simţi că te scot de pe drumul tău.
„Când ai o problemă, te consumi, de aceea simţi că nu mai ai energie. Dar eşti blocat, nu poţi să îţi asumi şi să faci şi nişte paşi. Sunt lucruri pe care tu nu poţi să le vezi la tine. Psihoterapia ajută să gestionezi toate lucrurile vulnerabile şi să îţi canalizezi mai bine resursele şi calităţile pentru a ieşi din blocaj”, mai spune specialistul.
Poate psihoterapia să îţi schimbe viaţa?
Poate produce terapia schimbări atât de importante în viaţa unui om pentru a-l repune pe drumul său? Sunt multe exemple care indică eficienţa apelului la un specialist. Important este şi cât de dispuşi suntem să ne acceptăm aşa cum suntem şi să ne deschidem, în primul rând, faţă de noi înşine.
„Unii oameni vin la 3-4 şedinţe, iar de cele mai multe ori nu este suficient să vii doar de câteva ori. Există cazuri particulare în care poţi ajuta un om să iasă dintr-un blocaj contextual chiar şi aşa. Dar atunci când vii pe termen lung, impactul poate fi revelator. Am întâlnit pacienţi care aveau tot ce le trebuia, un job bun, bine plătit, familie, copil, casă, dar tot nu erau bine cu ei. Uneori, problema era la job şi am ajuns la această concluzie împreună.
Am avut pacienţi care au găsit puterea să îşi confrunte angajatorii şi să se întoarcă la terapie spunând că au avut curajul să ceară salariu dublu şi l-au şi primit.. Şi au conştientizat, în acel moment, şi valoarea lor la acel loc de muncă. Am avut o pacientă care, sub presiunea părinţilor pentru rezultate în copilărie şi anii de şcoală, a ajuns la maturitate incapabilă de stabilitate, atât pe plan emoţional cât şi pe plan profesional, marcată de neîncrederea în sine, şi a cărei viaţă s-a schimbat complet la 6 luni de la terapie”.
CITEŞTE ŞI:
Craiova are un Iron Man: Lucian Popa
Nunți doar până la miezul nopții la Târgu Jiu
Anchetă la Buzeşti după ce doi elevi le-ar fi cerut altor copii „taxă de protecţie”
