Alături de soţia mea Maria Cornelia şi mai târziu împreună cu primul nostru fiu Vlad Mihai l-am cunoscut pe cel mai mare cântăreţ al ex-R.S. Cehoslovace, Karel Gott, când eram Secretar al Uniunii Internaţionale a Studenţilor/U.I.S. de la Praga în perioada 1972-1980.
Am fost prezenţi la un concert al lui Karel Gott împreună cu José Feliciano pe care l-au susţinut în aer liber pe cel mai mare stadion praghez “Sparta” în faţa a 50 de mii de spectatori. La un alt concert desfăşurat în Sala Mare “Lucerna”am ajuns cu fiul cel mare Vlad Mihai când avea 5 ani. Îmi amintesc următorul episod: înaintea interpretării unuia din cântecele sale Karel Gott s-a uitat către balcoanele elegante ale renumitei săli spunând în limba cehă: “Voi cânta acum un nou şlagăr, dar pentru care balcon? Pentru cel unde văd că se află un frumos băieţel!”; din fericire era chiar balconul unde stăteau plini de emoţie cei trei români purtând numele Bârliba.
Doresc să mai evoc un fapt cu totul întâmplător, dar foarte scump pentru mine, petrecut în iulie 1974. Într-o zi la ora prânzului ieşisem cu colegul meu irlandez Patrick la un restaurant din apropierea sediului U.I.S. ca să servim un prânz rapid între două şedinţe ale Secretariatului. La o masă alăturată îl văd pe Karel Gott stând cu pianistul şi dirijorul orchestrei sale Ladislav Štaidl cu câte un pahar în faţă; în paharul său K. Gott îşi pusese pentru câteva minute un “fierbător” spre a atenua temperatura scăzută a băuturii. Mesenii îl priveau cu admiraţie, unii dintre ei schiţau chiar gestul salutului, dar nimeni nu îndrăznea să îl deranjeze. “Exploatând” imediat unica oportunitate ce mi se oferise, i-am cerut ospătarului o filă din carnetul lui de comenzi, m-am îndreptat către masa celor doi artişti, m-am prezentat scurt în limba engleză şi am solicitat cu un glas amabil un autograf pe care l-am primit imediat; textul spontan era scris în româneşte, dar fără semnul diacritic “â” din numele meu de familie: “Pentru Dan Barliba” (situaţie cu care de altfel mă obişnuisem de când mă aflam în Cehoslovacia).
Numai că maestrul nu m-a lăsat să plec, ci m-a invitat să stau câteva minute lângă dânsul. Mi-a vorbit într-o engleză fluentă despre multe lucruri ce nu au fost până astăzi învinse de uitarea firească pentru senectutea mea: respectul său faţă de România solidară în august 1968 cu poporul cehoslovac; regretul că nu ajunsese încă la Bucureşti, dar spera să vină; cuvinte de laudă la adresa Mirabelei şi a Corinei (desigur se referea la tinerele noastre talente Mirabela Dauer şi Corina Chiriac); legenda lui Dracula văzută într-un film de aventuri atunci când el se afla într-un turneu în R.F. Germania; Delta Dunării despre care aflase multe informaţii interesante.
Păstrez în biblioteca personală preţiosul autograf al lui Karel Gott alături de un album de fotografii ale sale pe care l-am primit de la colegul ceh în timpul mandatului meu ambasadorial din Georgia şi multe discuri şi C.D.-uri Supraphon cumpărate de-a lungul anilor (ultima dată de soţia mea împreună cu cei doi fii care efectuaseră o excursie la “Praga lor natală” în vara anului 1995).
În perioada şederii noastre în Cehoslovacia am vizionat peste 20 de concerte televizate ale renumitului artist începând chiar să fredonăm – mai ales soţia şi fiul cel mare care învăţau atunci limba cehă (Maria Cornelia cu un profesor particular angajat de U.I.S, iar Vlad Mihai la creşă şi apoi la grădiniţă) – fragmente din şlagărele sale.
Karel Gott s-a născut în oraşul Plzeň la 14 iulie 1939; când avea 6 ani familia lui s-a mutat la Praga. A dorit să studieze artele, dar nu a reuşit la examenul de admitere la “Academia de Arte, Arhitectură şi Design” şi ca urmare s-a pregătit şi a lucrat o perioadă ca electrician. În anii ’50 ai veacului trecut Karel Gott obişnuia să cânte şi chiar să participe la diverse concursuri de muzică uşoară.
1960 a fost anul când el a decis să se pregătească în domeniul muzical, studiind muzica de operă la “Conservatorul din Praga” sub îndrumarea lui Konstantin Karenin, un fost student al marelui bas rus Fiodor Şaliapin. În 1963 Karel Gott elaborează primul său disc single cu melodia lui Henri Macini, Moon River tradusă în limba cehă. Participând la Târgul de la Cannes/Franţa dedicat industriei muzicale unde se măsura nivelul aplauzelor la fiecare concert susţinut, Karel Gott a obţinut un succes remarcabil cu performanţa de 54, apropiată de 58 ce fusese acordată marelui solist englez aflat atunci în vogă Tom Jones! Imediat după acel eveniment el semnează un contract cu renumita companie germană “Polydor/Deutsche Grammofon Gesellschaft”, reînnoit periodic până în 1997 când a devenit un contract pe viaţă; la acea firmă s-au elaborat până în anul 2000 peste 125 de albume discografice şi 72 de discuri single. În 1968 Karel Gott s-a aflat timp de 6 luni în S.U.A. susţinând recitaluri la “New Frontier Hotel&Casino” din Las Vegas.
Am mai reţinut câteva repere ale prestigioasei biografii muzicale: *În 1981 se realizează în Italia filmarea musicalului In the Track of Bel Canto însoţit de un splendid album conţinând şlagăre germane şi italiene interpretate de Karel Gott; *În acelaşi an au loc spectacole împreună cu cântăreaţa şi compozitoarea de origine română din Ucraina, Sofia Rotaru în unele oraşe din U.R.S.S.; *În 1983 el obţine la München Medalia de Aur “Hermann Lons”pentru rolul important în dezvoltarea cântecului tradiţional german; *La 30 aprilie 1985 i se decernează titlul de “Artist Naţional” pentru aportul artistic excepţional; *În 1986, la marcarea a două decenii de la înfiinţarea companiei “Polydor”, el primeşte distincţia “Săgeata de Aur” oferită anterior numai lui Leonard Bernstein şi Herbert von Karajan; *În martie 1991 devine primul membru al “Sălii Celebrităţii”/“Hall of Fame” a “Academiei de Muzică Populară” din Praga; *La 8 septembrie 1992 compania de discuri “Supraphon”îi oferă “Discul de Diamant” ca o recunoaştere a celor 13 milioane de discuri vândute în Cehoslovacia; *În ziua de 29 septembrie 2000 Karel Gott susţine un concert la “Carnegie Hall” din New York City; *În 2009 statul ceh îi conferă Medalia “Meritul Excepţional”; *Karel Gott este deţinătorul timp de 42 de ani la rând al titlului naţional “Zlaty Slavik”/“Privighetoarea de Aur”; *În mai 2019 Karel Gott interpretează împreună cu fiica sa Charlotte ultimul cântec intitulat Srdce nehasnou/Inimile nu mor.
Din păcate nu am reuşit să găsesc până acum traducerea în engleză a singurei scrieri autobiografice elaborate în limba germană şi lansate în mai 2014 sub titlul Zwischen zwei Welten/Între două Lumi;din câte cunosc, această versiune tradusă nu ar mai exista nici în ţara sa de origine şi nici în spaţiul anglofon.
Seara neagră a decesului lui Karel Gott a fost cea de 1 octombrie 2019 în vila sa din Praga la vârsta de opt decenii. A avut parte de ceremonii funerare speciale, una dintre acestea desfăşurându-se la 11 octombrie la “Palatul Žofín” unde mii de fani din Cehia şi Germania au aşteptat câteva ore în deplină tăcere la o coadă măsurând peste 5 kilometri. În ziua următoare declarată zi de doliu naţional a fost organizat un grandios Requiemcondus de Cardinalul Dominik Duka, Arhiepiscopul Pragăi la Catedrala “Sfântul Vit” la care au fost prezenţi Preşedintele şi Premierul Republicii Cehe.
Karel Gott a fost un mare talent în lumea muzicii romantice de calitate. Acest adevăr nu trebuie confirmat de cronicarii de specialitate, ci există suficiente argumente solide şi imbatabile: numeroasele sale melodii interpretate în limbile cehă şi germană. În ceea ce mă priveşte voi avea mereu în minte şi în suflet frumoşii ani ai tinereţii petrecute în oraşul de pe malurile Vltavei de unde am revenit acasă cu o familie mai bogată cu doi feciori purtând prenume de Voievozi şi cu amintirea “unei voci de aur”: Karel Gott.
Autor Dan Mihai Bârliba
