Franta

Franta a rasuflat usurata. Le Pen a pierdut de o maniera zdrobitoare. Visul extremistilor a durat numai doua saptamini. Cu aportul stingii, care a chemat la mobilizare si si-a oferit voturile lui Chirac, la Paris nu avem o premiera europeana. Extrema dreapta ramine departe de putere. Le Pen a obtinut totusi aproape 1/5 din electorat, ceea ce nu e putin. Ce se ascunde aici? Intii de toate neglijarea de catre clasa politica franceza a citorva teme. Integrarea in Europa, euro, securitatea sociala, fiscalitatea, chestiunea emigrantilor. Un continent in plina transformare nu a gasit la politicienii democrati un raspuns adecvat. De aceste teme a beneficiat Le Pen, care a putut veni in fata electoratului cu critica intregii clase politice. Luind poza justitiarului, atacind uneori puncte reale ale agendei publicului, Le Pen a reusit sa cistige segmente care pina acum nu votau cu el.

Intii de toate, el l-a devansat, spre surpriza tuturor, in primul tur, pe Lionel Jospin. Cum s-a intimplat asta? Jospin era prim-ministru. El a platit astfel rezultatele slabe ale unei guvernari. In plus, Jospin a uitat ca este lider socialist. Electoratul de stinga astepta de la el acest tip de masuri. Introducerea saptaminii de lucru de 35 de ore s-a dovedit un esec. Imposibil de aplicat, a creat numai dificultati. Economia Frantei declina, pentru ca nimic nu se obtine in competitia cu alte economii decit cu un plus de munca. Banii intra mai putini si atunci incep problemele. Cu nostalgia Frontului Popular din anii 30, socialistii au vrut sa intreprinda ceva care sa semene masurilor luate de FP. Repet, a fost un esec. Jospin a pierdut si din cauza blocajului la care a dus coabitarea cu un presedinte de dreapta. Imobilismul a fost unul din reprosurile pe care Le Pen l-a invocat adesea. Jospin si Chirac s-au inteles de putine ori. Si atunci in chestiuni de politica externa. Pe plan intern, foarte multe lucruri, cum era si normal, i-au despartit. De acest blocaj stinga/dreapta a profitat Le Pen, care a exploatat bine situatia. El a gasit aici pretextul de a ataca intreaga clasa apolitica, dreapta ca si stinga, si de a o trata drept corupta si incompetenta. El a pretins ca toata criza din Franta este cauzata atit de dreapta republicana, democratica, cit si de stinga socialista si comunista. Acest tip de discurs a gasit, asa cum s-a vazut, destula audienta.

Cum Le Pen nu a fost la guvernare, el a spus ca trebuie o schimbare, altii trebuie sa vina la putere, care nu au nici o raspundere. Destui au aprobat acest mesaj. Si s-au dus la urne sa il voteze pe candidatul dreptei extremiste. Interesant, el a adunat destule voturi de la stinga. De ce? Pentru ca Jospin nu a luat masurile socialiste asteptate. Economia a continuat sa se liberalizeze pentru a indeplini standardele UE. Privatizarile s-au accelerat. Nu stim cita stinga a fost in politica presedintelui Chirac, dar stim ca Jospin, un tehnocrat, a luat, in numele eficientei, destule masuri liberale. Electoratul propriu nu a privit cu ochi buni aceasta deplasare spre dreapta a guvernului. Cind Le Pen a spus ca „sint de stinga din punct de vedere social si de dreapta din punct de vedere economic“, el a gasit destui adepti dezamagiti de prestatia socialistilor. Si multi tineri, care nu gasesc de lucru si ramin la periferia societatii, au votat Le Pen. Inca o dovada ca politicienii au ramas osificati in vechi clisee, fara sa sesizeze ca Franta a intrat in alta epoca. Daca Le Pen, de 73 de ani, ajunge sa gaseasca suport la tineri, atunci chiar este o problema. Ce va fi? Votul este totusi un avertisment. Chirac la Elysée este o garantie ca Franta ramine o tara democrata, dedicata idealurilor europene. Dar votul de duminica nu rezolva problemele ridicate de campania electorala. Peste citeva saptamini sint alegeri legislative. Noua campanie electorala va fi, sigur, mult mai animata decit cea de acum. Stinga va incerca o revenire in forta. Deja a facut ample exercitii de mobilizare intre cele doua tururi. Cele 80% ale lui Chirac nu ar fi fost posibile fara aportul stingii. Enigma ramine Le Pen. Va fructifica el rezultatul de la prezidentiale? Ramine de vazut. In vara vom sti cu mai multa precizie daca ascensiunea extremei drepte in Franta a fost un accident sau este mai mult decit atit.