Kievul nu mai arată ca un oraș în război, așa cum era acum trei ani. Magazinele sunt deschise, iar navetiștii întârzie în ambuteiaje în drum spre serviciu.
Dar în zilele de la 12 februarie a acestui an, când președintele american Donald Trump l-a sunat pe Vladimir Putin al Rusiei pentru a trimite o „îmbrățișare politică“ de 90 de minute de la Casa Albă la Kremlin, vechile coșmaruri ale dispariției naționale din 2022 au revenit. Ucrainenii obișnuiau să se enerveze pentru modul în care președintele Joe Biden a reținut sistemele de arme și a restricționat modul în care Ucraina le-a folosit pe cele care au ajuns aici. Chiar și așa, știau de partea cui era.
În schimb, Donald Trump a lansat un flux de exagerări, jumătăți de adevăr și minciuni clare despre război, care reflectă opiniile președintelui Putin. Printre acestea se numără demiterea președintelui Ucrainei Volodymyr Zelensky ca dictator care nu merită un loc la masa când America și Rusia decid viitorul țării sale. Cea mai mare minciună pe care a spus-o Trump este că Ucraina a început războiul.
Trump s-a întors împotriva Ucrainei
Strategia de negociere a lui Trump este de a oferi concesii chiar înainte de a începe discuțiile serioase. În loc să facă presiuni asupra țării care a încălcat legea internațională prin invadarea vecinului său, ducând la distrugeri uriașe și la sute de mii de morți și răniți, el s-a întors împotriva Ucrainei.
Declarațiile sale publice au oferit Rusiei concesii importante, declarând că Ucraina nu se va alătura NATO și acceptând că va păstra cel puțin o parte din pământul pe care l-a confiscat cu forța. Dosarul lui Vladimir Putin arată că respectă puterea. El consideră concesiile ca pe un semn de slăbiciune.
Nu s-a clintit de la o cerere pentru chiar mai mult pământ ucrainean decât ocupă acum oamenii lui. Imediat după primele discuții, purtate în Arabia Saudită, între Rusia și SUA de la invazia din 2022, ministrul de externe al lui Putin, Serghei Lavrov, și-a repetat cererea ca trupele NATO să nu fie lăsate să intre în Ucraina pentru a oferi garanții de securitate.
Un diplomat european veteran care a avut de-a face cu rușii și cu americanii a spus că atunci când experimentatul Lavrov l-a întâlnit pe secretarul de stat novice al lui Trump, Marco Rubio, „l-ar fi mâncat ca pe un ou fiert moale”.
Vremuri provocatoare
În urmă cu câteva zile, în timp ce Trump a aruncat mai multe insulte asupra președintelui Ucrainei, Jeremy Bowen, editor al BBC a fost în cartierul guvernamental puternic păzit de la Kiev la o întâlnire cu Ihor Brusylo, consilier principal al lui Volodymyr Zelensky și șef adjunct al biroului său. Brusylo a recunoscut cât de multă presiune pune Trump asupra lor.
„Este foarte, foarte greu. Sunt vremuri foarte grele, provocatoare. Nu aș spune că acum este mai ușor decât era în 2022. E ca și cum ai trăi totul din nou”.
Brusylo a spus că ucrainenii și președintele lor au fost la fel de hotărâți să lupte pentru a rămâne independenți așa cum au fost în 2022.
„Suntem o țară suverană. Facem parte din Europa și așa vom rămâne”.
Culorile decolorate
În săptămânile după ce Vladimir Putin a ordonat invazia pe scară largă a Ucrainei, zgomotul bătăliei de la marginea Kievului a răsunat în jurul străzilor care erau aproape goale. Puncte de control și baricade, pereți de saci de nisip și capcane pentru rezervoare sudate din grinzi de oțel au fost aruncate pe bulevardele largi ale Kievului.
La gară, cincizeci de mii de civili pe zi, majoritatea femei și copii, se urcau în trenuri care mergeau spre vest, departe de ruși.
Peroanele erau pline și de fiecare dată când intra un tren, venea un alt val de panică în timp ce oamenii se împingeau să urce. În acele zile înghețate, în vânt amar și rafale de zăpadă, părea că toate culorile secolului 21 se estompeau într-un vechi film de știri monocrom despre care europenii credeau că până atunci a fost trimis în siguranță în bolțile istoriei.
Președintele Zelensky, în cuvintele lui Joe Biden, „nu a vrut să audă” avertismentele americane că o invazie este iminentă. Putin zdrăngănind o sabie rusească a fost un lucru. O invazie la scară largă, cu zeci de mii de trupe și coloane de armură, a aparținut cu siguranță trecutului.
Rusia a crezut că va fi o victorie ușoară
Putin credea că armata puternică și modernizată a Rusiei îl va învinge rapid pe vecinul său și pe președintele recalcitrant. Aliații occidentali ai Ucrainei au crezut și ei că Rusia va câștiga rapid. Pe canalele de știri de televiziune, generalii pensionari au vorbit despre contrabanda cu arme ușoare pentru a înarma o insurgență. Occidentul impunea sancțiuni și spera să fie mai bine.
Pe măsură ce trupele rusești s-au adunat la granițele Ucrainei, Germania a livrat 5.000 de căști de luptă balistice în loc de arme ofensive. Vitali Klitschko, primarul Kievului și cândva campion mondial la box la categoria grea, s-a plâns unui ziar german că este „o glumă… Ce fel de sprijin va trimite Germania în continuare, perne?”
Zelensky a refuzat orice idee de a-și părăsi capitala
Zelensky a refuzat orice idee de a-și părăsi capitala pentru a forma un guvern în exil. El și-a abandonat costumul întunecat prezidențial pentru ținuta militară, iar în videoclipuri și pe rețelele de socializare le-a spus ucrainenilor că va lupta alături de ei.
Ucraina a învins împingerea rusă către capitală. Odată ce ucrainenii au demonstrat că pot lupta bine, atitudinea americanilor și a europenilor s-a schimbat. Rezervele de arme au crescut.
„Greșeala lui Putin a fost că s-a pregătit pentru o paradă, nu pentru un război”, și-a amintit un înalt oficial ucrainean, vorbind sub condiția anonimatului. „Nu credea că Ucraina se va lupta. A crezut că vor fi primiți cu discursuri și flori”.
Brutalitatea ocupanților ruși
La 29 martie 2022, rușii s-au retras de la Kiev. La câteva ore după ce au plecat, am condus, nervoși, în peisajul haotic și deteriorat al orașelor satelit ale Kievului, Irpin, Bucha și Hostomel. Pe drumurile pe care rușii speraseră să le folosească pentru o intrare triumfătoare în Kiev, am văzut corpuri de civili uciși. În jurul unora dintre ele au fost stivuite cauciucuri carbonizate, încercări eșuate de a arde dovezile crimelor de război.
Supraviețuitorii au vorbit despre brutalitatea ocupanților ruși. O femeie mi-a arătat mormântul în care și-a îngropat fiul de una singură, după ce acesta a fost împușcat în mod întâmplător în timp ce traversa un drum. Soldații ruși au dat-o afară din casa ei. În grădină, au lăsat mormane de sticle goale de vodcă, whisky și gin pe care le prădaseră și le băuseră. Taberele rusești abandonate în grabă în pădurile din apropierea drumurilor au fost sufocate de gunoaiele pe care soldații lor le-au aruncat în săptămânile de ocupație.
Armatele profesioniste și disciplinate nu mănâncă și nu dorm lângă grămezile putrezite de propriile lor deșeuri.
După trei ani, războiul s-a schimbat
După trei ani, războiul s-a schimbat. Deși Kievul a reînviat, încă are alerte nocturne, deoarece apărarea sa antiaeriană detectează rachetele și dronele rusești. Războiul este mai aproape, și mai mortal, de-a lungul liniei frontului, lungă de peste 1.000 de kilometri, care merge de la granița de nord cu Rusia și apoi la est și la sud până la Marea Neagră. Este mărginită de sate și orașe distruse, aproape pustii. Spre est, în ceea ce a fost centrul industrial al Kievului, Donețk și Lugansk, forțele ruse avansează încet, cu un cost uriaș în oameni și mașini.
Ecouri ale trecutului
În august anul trecut, Ucraina a trimis trupe în Rusia, cucerind un buzunar de pământ peste graniță, în Kursk. Ei sunt încă acolo, luptă pentru pământ pe care Zelensky spera să îl folosească ca monedă de schimb.
De-a lungul graniței cu Kursk, în pădurile acoperite de zăpadă din nord-estul Ucrainei, furtuna geopolitică declanșată de Donald Trump nu este încă mult mai mult decât un bubuit amenințător, îndepărtat. Va ajunge aici, mai ales dacă președintele SUA va continua atacurile sale verbale dure și batjocoritoare asupra președintelui Zelensky, cu un capăt definitiv al ajutorului militar și al schimbului de informații și, mai rău, din perspectiva Ucrainei, o încercare de a impune un acord de pace care să favorizeze Rusia.
Bătălie în câmp deschis
Deocamdată, ritmul construit în trei ani de război continuă, iar pădurea ar putea fi o întoarcere la secolul al XX-lea îmbibat de sânge. Luptătorii se deplasează în tăcere printre copaci, de-a lungul tranșee și în buncăre săpate adânc în pământul înghețat. În întinderi de teren deschis, apărările antitanc din beton și oțel țin câmpurile.
Secolul XXI este mai prezent în buncărele subterane uscate și calde. Generatoarele și panourile solare alimentează laptopuri și ecrane legate de lumea exterioară și aduc fluxuri de știri.
Doar pentru că sosesc vești proaste nu înseamnă că soldații se uită la asta. Într-un spațiu adânc căptușit cu paturi din scânduri brute de la gaterul local, cu cuie bătute în cherestea pentru a atârna armele și uniformele de iarnă, Evhen, un caporal în vârstă de 30 de ani, a spus că trebuie să se gândească la lucruri mai urgente – la soția sa și la cei doi copii mici pe care i-a lăsat acasă când s-a alăturat, acum zece luni.
E mult timp în prima linie în Kursk. Arată și sună ca un veteran de luptă. El s-a confruntat cu nord-coreenii care au fost trimiși să se alăture bătăliei de acolo de liderul lor, aliatul lui Putin, Kim Jong Un.
„Coreenii se luptă până la capăt. Chiar dacă el este rănit și tu vii la el, s-ar putea să-și arunce în aer mai mulți dintre noi cu el”. Evhen părea relaxat să lupte fără americani. „Ajutorul nu este ceva care poate dura pentru totdeauna. Îl avem astăzi, nu îl avem mâine.”
O linie de falie amară
Mulți dintre voluntarii care au luat armele în urmă cu trei ani au fost fie uciși, mutilați, fie sunt prea epuizați pentru a mai lupta. Una dintre cele mai amare linii de falie ale Ucrainei se află între cei care luptă și cei care își mituiesc ieșirea din serviciul militar. Evhen a spus că le-ar fi fost mai bine fără ei.
„Este mai bine ca ei să plătească pentru a nu lupta decât să vină aici și să fugă, împiedicându-ne. Nu mă deranjează prea mult. Dacă ar veni aici, pur și simplu ar fugi… sunt dezertori”.
Războiul îndepărtează surplusul de gândire. Miza este simplă pentru soldații care se pregătesc să se întoarcă la bătălia de la Kursk. Mykola, care conduce o companie de trupe de asalt aeropurtate, a vorbit cu afecțiune despre capacitățile vehiculelor lor blindate Stryker, furnizate de americani.
„Kursk”, spune el, „arată inamicului, un stat cu arme nucleare, că o putere non-nucleară cu o populație mai mică și o armată mai mică poate intra, captura pământ și rușii au putut face foarte puțin în privința asta”.
Obiectivele lui Putin sunt clare
Obiectivele lui Putin, a spus el, sunt clare.
„Sarcina lui este să pună mâna pe toată Ucraina, să-i schimbe statutul juridic și să schimbe președintele și guvernul. El vrea să distrugă sistemul nostru politic și să facă din Ucraina statul său vasal”.
A râs când am întrebat dacă americanii și alții ar trebui să aibă încredere în Vladimir Putin.
„Nu! Nu am destule degete pentru a număra de câte ori a mințit Putin. Pentru toată lumea! Pentru ruși, și pentru noi și pentru partenerii occidentali. A mințit pe toată lumea”.
Paralele cu trecutul
Spre deosebire de bărbații din pădurea de la granița Kursk, ei urmăresc știrile. Bombele diplomatice și strategice ale lui Donald Trump, care au început la conferința de securitate de la München în urmă cu doar 10 zile, le amintește de infamul înțelegere încheiată de premierul britanic Neville Chamberlain la München în 1938, forțând Cehoslovacia să capituleze în fața cererilor formulate de Adolf Hitler.
„Este similar”, a spus Maxsym. „Occidentul oferă unui agresor o oportunitate de a ocupa unele teritorii. Occidentul face o înțelegere cu agresorul, cu Statele Unite în rolul Marii Britanii”.
„Este un moment foarte periculos pentru întreaga lume, nu numai pentru Ucraina”, a continuat Maxsym. „Putem vedea că Europa începe să se trezească… dar dacă ar fi vrut să fie pregătiți pentru război, ar fi trebuit să înceapă acum câțiva ani”.
Dmytro a fost de acord cu privire la pericolele din față.
„Cred că Donald Trump vrea să devină ca un nou Neville Chamberlain… Domnul Trump ar trebui să fie mai concentrat să devină mai asemănător Winston Churchill”.
Efectul Trump
Dacă ești un dezvoltator imobiliar, așa cum a fost Donald Trump înainte de a intra în reality TV și apoi în politica prezidențială, demolarea face bani. Dobândiți o proprietate, demolați-o, reconstruiți și câștigați. Problema cu această strategie în politica externă este că suveranitatea și independența nu au un preț. Trump se laudă că pune America pe primul loc, dar nu este pregătit să accepte că neamericanii pot simți la fel despre propriile țări.
De când Trump a depus jurământul pentru a doua oară în calitate de președinte al Statelor Unite ale Americii, el a aruncat mingea de demolare. El l-a trimis pe Elon Musk în guvernul federal pentru a recupera miliarde de dolari despre care susține că sunt furați sau risipiti. În străinătate, Trump, omul demolării, a stabilit ipotezele care stau la baza alianței de 80 de ani dintre democrațiile americane și europene.
Donald Trump este imprevizibil, dar mare parte din ceea ce face el a vorbit de ani de zile. El nu este primul președinte american care se supără de modul în care aliații săi europeni au economisit bani adăpostindu-se în spatele bugetului de apărare al SUA. Expresia folosită de secretarul său pentru apărare, Pete Hegseth, partenerilor săi din NATO, că „Președintele Trump nu va permite nimănui să-l transforme pe Unchiul Sam în Unchiul Sucker” a fost o referire conștientă la președintele Dwight D. Eisenhower.
Trump vrea rambursare
Un document guvernamental american din 4 noiembrie 1959 consemnează frustrarea lui. Scrie: „Președintele a spus că de cinci ani îndeamnă Departamentul de Stat să pună faptele vieții în fața europenilor. Crede că europenii sunt aproape de „să-l facă nebun pe unchiul Sam”.
Trump vrea rambursare. El a cerut o jumătate de trilion de dolari drepturi minerale de la Ucraina. Zelensky a refuzat acea afacere, spunând că nu își poate vinde țara. Vrea garanții de securitate în schimbul oricăror concesii.
În privat, politicienii și diplomații europeni recunosc că, împreună cu Joe Biden, au oferit Ucrainei suficient sprijin militar și financiar pentru a nu pierde în fața Rusiei, dar niciodată suficient pentru a câștiga. Argumentul pentru mai mult de același lucru este că Rusia, slăbită de sancțiuni și epuizată de forță de muncă pe măsură ce generalii săi își risipesc viețile oamenilor, va pierde în cele din urmă un război de uzură. Acest lucru este departe de a fi sigur.
Războaiele se termină de obicei cu acorduri. Predarea necondiționată a Germaniei în 1945 a fost o raritate. Plângerea împotriva lui Trump este că nu are un plan real, așa că a urmat un instinct instinctiv de a se apropia de Vladimir Putin, un om pe care îl admira. Trump pare să creadă că liderii puternici din cele mai puternice state pot transforma lumea în forma pe care o doresc. Concesiile pe care Trump le-a oferit deja lui Putin întăresc ideea că prioritatea sa este normalizarea relațiilor cu Rusia.
Confruntarea lui Putin
Un plan mai credibil ar fi fost să includă o modalitate de a-l face pe Putin să arunce ideile care sunt adâncite în ADN-ul său geostrategic. Unul dintre cele mai puternice este că suveranitatea Ucrainei trebuie să fie ruptă și controlul țării să revină Kremlinului, așa cum a fost în vremea sovietică și înainte de asta în imperiul țarilor Rusiei.
Este greu de văzut cum se întâmplă asta. Ideea este la fel de improbabilă ca și Ucraina să-și cedeze independența Moscovei. Securitatea Europei este răsturnată de războiul din Ucraina. Nu e de mirare că liderii săi sunt atât de zguduiți de tot ce au auzit și văzut în această lună.
Provocarea lor este să găsească modalități de a evita ca tinerii lor să fie forțați să intre în lumea neașteptată a războiului care l-a învăluit pe Maxsym Lutsyk, veteranul de luptă ucrainean de 22 de ani.
„Toată lumea s-a schimbat, iar eu m-am schimbat. Cred că fiecare ucrainean s-a maturizat în acești trei ani. Toți cei care au intrat în armată și toți cei care au luptat atât de mult timp s-au schimbat drastic”.
Citește și: Papa Francisc este încă în stare critică, cu semne de insuficiență renală „ușoară”
