În fiecare an, pe 1 martie, românii obișnuiesc să ofere și să primească mărțișoare. Simbolul primăverii și al renașterii naturii, cu șnur roșu și alb, pe vremuri, mărțișorul era purtat la mână sau în piept până când se arătau primele semne ale primăverii. Prima zi a lunii martie este sărbătoarea Mărțișorului.
Mărţişorul este dăruit mai întâi între oameni, apoi este oferit plantelor şi, prin extensie, întregului Univers. Astfel, prin răspândirea mărţişorului, omul doreşte să echilibreze principiile contrare şi complementare care îi guvernează Universul, precum viaţa-moartea, lumina-întunericul, vara-iarna, masculinul-femininul, semnificaţii cuprinse în albul şi roşul şnurului, potrivit enciclopedia-dacica.ro.
În 2017, în cadrul sesiunii Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, Coreea de Sud, a fost luată decizia de a include Mărțișorul pe Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Imaterial al Umanității, potrivit Ministerului Culturii.
Povestea mărțișoarelor oferite în dar femeilor în prima zi de primăvară
Mărțișorul este reprezentat de un obiect de mici dimensiuni, de regulă un accesoriu/o podoabă care este legată de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu. Cuvântul mărțișor este diminutivul lui “marț”, vechiul nume popular pentru luna martie și înseamnă, literal, “micul martie”.
Originile mărțișorului nu sunt cunoscute cu exactitate, însă potrivit unor cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei (o localitate din municipiul Mehedinți) acum aproximativ 8.000 de ani au fost găsite amulete asemănătoare mărțișorului.
Aceste amulete aveau forma unor pietricele vopsite în alb și roșu și erau destinate purtării la gât.
Pe vremuri, mărţişorul consta într-un bănuţ de aur prins de un găitan de mătase împletit cu fire albe şi roşii, pe care persoana care îl primea îl purta la gât până când întâlnea primul trandafir înflorit, pe crengile căruia depunea apoi darul primit.
Legenda mărțișorului
Potrivit unuia dintre cele mai vechi și cunoscute mituri, Soarele a coborât pe Pământ în chipul unei fete prea frumoase, iar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul său. Atunci, întreaga lume a încetat să se mai bucure iar păsările s-au oprit din cântat. Văzând toate acestea, un tânăr curajos a mers spre palat să o elibereze pe tânăra fată. A durat aproape un an până când băiatul a găsit palatul și, după o lupta dreaptă cu zmeul, acesta a reușit să o elibereze pe fată. Tânăra s-a ridicat înapoi la Cer și a luminat, din nou, pământul. Însă, tânărul a zăcut mult timp în curtea palatului zmeului, iar sângele i s-a scurs pe zăpadă până la ultima suflare.
În locurile în care s-a topit zăpada, au răsărit ghioceii, vestitorii primăverii. Potrivit legendei, de atunci a început să se cinstească memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă și alta roșie. Culoarea roșu simbolizează dragostea și amintește de curajul tânărului, iar culoarea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii.
O altă legendă legată de înfățișarea mărțișorului datează pentru Bulgari din perioada primului han (Dinastia Han, cea de-a doua dinastie a Chinei). Pe atunci, un băiat și sora lui erau prizonieri, iar hanul le-a trimis un șoim care avea legat un fir de ață albă, pentru a-i informa că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reușit să scape, însă băiatul a a fost ucis, iar sora lui a dat drumul șoimului, care avea legat șnurul alb înroșit cu sânge, pentru a da de veste hanului despre eveniment. Acest eveniment ar fi avut loc la data de 1 martie 681. La aflarea veștii, de durere, hanul a porunci tuturor ostaților să poarte la mână un fir alb și unul roșu de lână, pentru a-i feri de necazuri.
Cum și pentru cât timp se poartă mărțișoarele
În prezent, în România, mărțișorul este purtat sub forma unui accesoriu pe haine ori sub forma unei brățări la mână. În unele zone ale țării se poartă câteva zile (în regiunea din Iași și Moldova), dar și timp de o lună de zile ori până la primele semne de primăvară, atunci când pomii sunt înfloriți, în zone din Oltenia.
Potrivit legendelor, sfârșitul perioadei de purtat mărțișoare a fost asociat cu semnele primăverii precum întoarcerea păsărilor călătoare, înflorirea pomilor fructiferi sau următoarea sărbătoare importantă din calendarul ortodox, cum ar fi Buna-Vestire, pe 25 martie.
Sărbătoarea mărțișorului este o tradiție caracteristică Peninsulei Balcanice, se poate întâlni atât la români sau aromâni și megleno-români, dar și la bulgari (mărțișorul este denumit “martenița”), Macedonia de Nord (mărțișorul este denumit “martinka”), Albania (“monyak”) sau Grecia de nord, unde mărțișorul este denumit “mart”.
Tradiții românești de 1 Martie
În România, de 1 martie, bărbații dăruiesc mărțișoare femeilor, pe care acestea aleg să le poarte după bunul plac, în timp ce printre macedoni și bulgari, mărțișorul este purtat de toată lumea.
În Bucovina, de 1 martie, există obiceiul ca părinții să le lege copiilor, cu un șnur răsucit din două fire, roșu și alb, o monedă de argint ori de aur la gât sau la mână. Acest obicei, potrivit datinilor, poartă noroc.
După ce este îndepărtat, mărțișorul se obișnuiește să se lege de o ramură a unui copac înflorit ori să se așeze pe un gard.
În unele zone ale țării, în localitățile transilvănene, mărțișoarele se mai atârnă la uși, ferestre sau de coarnele animalelor domestice, pentru că, potrivit superstițiilor, în felul acesta se pot speria duhurile rele.
Pentru că primele semne ale primăverii sunt cântecul cucului sau înflorirea cireșilor ori trandafirilor, de atunci, potrivit legendei, se încheie perioada de purtare a mărțișorului.
