Creștinii ortodocși îl sărbătoresc miercuri, 23 aprilie, pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, cunoscut și sub denumirea de „purtătorul de biruință“. El este unul dintre cei mai importanți sfinți din calendarul creștin-ortodox.
Sf. Gheorghe (George) s-a născut în Cappadocia, într-o familie creștină de origine greacă și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian.
Gheorghe a fost un general roman de origine greacă și ofițer în garda împăratului respectiv, care a fost condamnat la moarte pentru că nu a renunțat la credința creștină. Ca martir ucis în timpul persecuției creștinilor sub Dioclețian, Sf. Gheorghe este sărbătorit în aproape toate bisericile, de obicei pe data de 23 aprilie. Este sfântul patron al multor țări, regiuni și orașe.
Sfântul Gheorghe este ocrotitorul Angliei, Georgiei, Cataloniei, Greciei, Maltei, Moldovei etc., precum și al Forțelor Terestre ale Armatei Române.
Legenda lui Sf. Gheorghe
„Cea mai cunoscută minune a Sfântului Gheorghe este cea a uciderii balaurului lângă cetatea Beirut, nu departe de Lida, minune ce apare redată în icoanele cu Sfântul Gheorghe: lângă cetatea Beirut, era un iezer mare în care viețuia un balaur înfricoșător, care ucidea mulți oameni.
Ca să nu piară toți, cei din cetate au hotărât să dea fiecare, la rând, cu sorți, pe copiii lor spre mâncare balaurului. Când a venit rândul împăratului să o dea pe unica sa fiică, Sfântul Gheorghe a izbăvit-o de la moarte, rănind balaurul cu sulița și ucigându-l cu sabia.
În mod tradițional se crede că, în reprezentarea iconografică, balaurul ucis de Sfânt Gheorghe „nu închipuia altceva decât forțele ostile ale universului, grindina fiind asociată frecvent cu balaurul” (3). Astfel, Sfântul e văzut ca purificator al spațiului de forțele malefice“, scrie cultura.ro.
Sf. Gheorghe, străjerul timpului
Sărbătoarea Sf. Gheorghe are o semnificație deosebită în cultura tradițională românească, fiind marcată în calendarul popular prin trei zile: 22 aprilie – ajunul, 23 aprilie – ziua Sf. Gheorghe și 24 aprilie – ziua calului lui Sf. Gheorghe.
În legendele populare, sfântul este considerat „străjer al timpului”, având în grijă cheile vremii, iar la porunca sa, anotimpul cald se deschide și se închide.
De asemenea, având în vedere că începutul sezonului cald coincide în calendarul popular cu debutul sezonului pastoral, Sf. Gheorghe este recunoscut și ca patron al păstorilor în cultura populară, scrie cimec.ro.
Credinţe şi superstiţii de Sf. Gheorghe
– Oamenii se scaldă, înainte de răsăritul soarelui, într-o apă curgătoare, spre a fi sănătoşi tot anul şi pentru spălarea tuturor relelor.
– Busuiocul semănat înainte de răsăritul soarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el, este cinstit de toată lumea.
– La Sf. Gheorghe se cântăresc oamenii pentru a fi sănătoși tot anul şi pentru a se proteja de farmece.
– Cine doarme în această zi, acela ia somnul mieilor şi tot anul e somnoros.
– La Sân-Georgiu ies preoţii şi poporul cu crucea în câmp şi fac rugăciuni pentru ploaie şi mană în câmp.
– Gunoiul adunat în ziua de Sf. Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine.
– Dacă la Sân-Georgiu e zi de post (sec), atunci tot anul este la vite lapte slab (nemănos).
– În această zi se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se păstrează peste an.
– Dacă în ziua de Sf. Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat.
– Dacă la Sân-Giorgiu e ploaie – se face grâu şi fân.
– La această sărbătoare, se mai obișnuia ca părinții să-și urzice copiii pentru a fi iuți și harnici.
– În Bucovina, în dimineața de Sfântul Gheorghe, fetele strângeau roua de pe câmp curat și se rourau – se spălau pe ochi – pentru a fi frumoase și atrăgătoare.
În România, peste 700.000 de bărbaţi şi aproape 400.000 de femei poartă numele Gheorghe sau derivate ale acestuia, conform informațiilor Direcției pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul MAI.
Citeşte şi: Grefier condamnat pentru fals informatic și sustragere de înscrisuri
