Avem cel mai mic parc de autovehicule, dar suntem fruntaşi la daune.
Asiguratorii români parcurg o etapă dificilă. Aşa cum vă mai informam, la Conferinţa Naţională a Asigurărilor Auto, eveniment organizat de Media XPRIMM, companiile de asigurări şi-au exprimat îngrijorarea faţă de ritmul de creştere a daunelor pe acest segment, fapt care conduce la înregistrarea de pierderi în sistem. „Frecvenţa daunelor este de 60 la sută, ceea ce este enorm. Actuala conjunctură prezintă risc pe segmentul auto“, declara atunci Cristian Constantinescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurări din România. De altfel, în primele nouă luni ale anului 2006, daunele, doar pe sistemul CASCO, s-au ridicat la peste 178 de milioane de euro, o dublare comparativ cu perioada similară din anul 2005.
Analizând datele existente, se poate observa că această piaţă este una atipică, chiar contradictorie, fapt ce reclamă schimbări în sistem. Soluţia creşterii tarifelor RCA apare ca fiind doar una de moment, fără o finalitate în viitor. Produsele oferite de asiguratori ar trebui să depăşească etapa de promoţie. Un semnal de alarmă îl constituie faptul că 90 la sută dintre asiguratori au evidenţiat pierderi din activitatea de subscriere. „Această piaţă are nevoie de îmbunătăţiri. Asigurările auto sunt în continuare produsele pentru care societăţile de asigurări se luptă. Din păcate, nu se încearcă acapararea de cote de piaţă pe segmente neexploatate“, a afirmat Angela Toncescu, preşedinta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
România, un caz special
Valoarea daunelor pe segmentul auto prezintă o tendinţă de creştere accelerată. Dacă în 2006, nivelul mediu al acestora era de 350 de euro, pentru acest an, el este estimat la 500 de euro. Statistic, s-ar putea spune că stăm bine. Dacă ne comparăm, folosind datele SwissRe şi rapoartele CSA, observăm că în Polonia ele sunt la 900 de euro, în Ungaria la 1.190, în Austria 2.050, în Franţa 2.800 şi în Germania şi Italia nivelul este de 3.200 de euro.
O statistică înşelătoare dacă ea nu este corelată. Într-adevăr, sumele medii plătite ca daune sunt aparent mici, dar să nu neglijăm faptul că şi primele de asigurare sunt la cel mai scăzut nivel din Europa. La noi, primele medii plătite sunt de 75 de euro faţă de 110 în Ungaria, 328 în Austria sau 428 de euro în Italia. Şi ar mai fi ceva de spus aici, şi anume frecvenţa apariţiei daunei. În acest caz, ocupăm podiumul european, fiind pe locul 3 cu o rată de 9 procente în comparaţie cu Italia – 8 la sută, Germania – 7,5% sau Polonia – 6 la sută. Dintr-o dată, percepţia se schimbă. Mai ales când ne raportăm la dimensiunea parcului auto. Avem o rată mare a frecvenţei daunalităţii, dar, în acelaşi timp, avem cel mai mic parc auto din zonă, cu excepţia Ungariei (3,3 milioane de maşini). În România există 3,7 milioane de autovehicule, existând un mare decalaj faţă de Austria (5,8 milioane), Polonia (15 milioane), Spania (26,7 milioane), Franţa (35,8 milioane), Italia (49 de milioane) şi Germania (52,5 milioane). După cum se observă, există puţini plătitori de asigurări şi mai există cele mai mici prime, dar şi printre cele mai înalte rate de daunalitate. Şi nu este totul.
S-ar putea spune că raportarea la mărimea parcului auto este irelevantă datorită dimensiunilor teritoriale şi demografice.
Un punct de vedere corect doar dacă el s-ar corela cu alt indicator important, şi anume densitatea de autovehicule la 1.000 de locuitori.
Realitatea este dezarmantă. În România sunt doar 200 de autovehicule la o mie de locuitori, în timp ce în Italia sunt 867, în Luxemburg 800, în Austria 700, Malta 690, în Germania 650, la fel în Franţa.
Toate aceste date, coroborate cu cele din sistem (concurenţă, nivel al tarifelor de service, fapt ce conduce la o necorelare între valoarea autovehiculelor şi costurile de reparaţie), explică destul de clar de ce companiile de asigurări înregistrează pierderi pe palierul auto.
Cum poate fi explicată, însă, menţinerea unei frecvenţe înalte a daunei, printre primele trei din Europa? În acest caz, starea precară a infrastructurii are o pondere majoră.
Ion Moise, şeful Serviciului Daune Auto din cadrul Companiei Generali, a dat un exemplu sugestiv. Domnia sa a subliniat că, potrivit unei statistici DEKRA, în Germania, 95 la sută din accidente s-au produs în afara reţelei de autostrăzi. Cum România nu are un astfel de sistem – cei aproximativ 277 de kilometri nu spun nimic – atunci frecvenţa accidentelor nu mai este surprinzătoare, cum surprinzătoare nu este nici situaţia pieţei asigurărilor auto din România. Soluţii. Potrivit lui Ion Moise, în primă instanţă acestea ar fi: Costurile de reparaţie să nu fie în legătură directă cu valoarea autovehiculelor; la tarifarea în asigurările Casco să se ţină cont de marca şi de tipul de autovehiculul; introducerea unor sisteme independente de calculaţie a costurilor (AUDATEX, EUROTAX) pe baza informaţiilor oferite de producători.
