În 18 ani, în România, la Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare Drobeta Turnu Severin, s-au fabricat 1.835 de tone. Reactoarele 1 şi 2 de la Cernavodă au nevoie de numai 1.312 tone. S-au exportat 58 tone, dar la preţ promoţional…
Pe 25 mai 2001, fabrica de apă grea Romag Prod Drobeta Turnu-Severin marca producerea celei de-a mia tone de apă grea de puritate nucleară. „La 17 iulie 1988 s-a produs prima cantitate de apă grea, la parametri ceruţi de reactoarele nucleare de tip CANDU. Perioada 1990 – 1992 a fost dedicată finalizării investiţiilor şi modernizărilor tehnologice, precum şi sistemelor de protecţie şi supraveghere a mediului. Producţia a fost reluată în 1992, cantitatea de apă grea necesară funcţionării primului reactor nuclear de la Cernavodă fabricându-se până în vara anului 1997. Următoarele 500 tone de apă grea au fost fabricate doar pentru patru ani (1997 – 2001)“. Aşa începe articolul publicat în buletinul informativ al Nuclearelectrica, „Semnal N“, numărul 3 din mai – iunie 2001.
În primele patru luni şi zece zile ale anului 2001 s-au produs aproximativ 65 tone de apă grea, ceea ce înseamnă că, la 1 ianuarie 2001, existau 935 tone.
Apa grea a continuat să fie produsă şi după această perioadă. Conform OUG nr. 45/2001, aprobată prin Legea nr. 313/2001, în perioada 2001 – 2004 s-au mai produs 500 tone de apă grea, iar prin OUG nr. 320/2004, din 2004 până în octombrie 2006 s-au fabricat alte 400 tone.
Un simplu calcul arată că, în perioada 1988 – octombrie 2006, producţia totală de apă grea se ridica la 1.835 tone.
Pentru o unitate nucleară de la Cernavodă sunt necesare, pe toată durata de viaţă (30 de ani), 500 tone pentru încărcătura iniţială şi 5,2 tone pe an pentru consum tehnologic. Cumulate, încărcătura iniţială pentru reactoarele 1 şi 2 de la Cernavodă, plus câte 5,2 tone pentru fiecare dintre acestea înmulţite cu cei 30 de ani de viaţă înseamnă 1.312 tone de apă grea.
Asta înseamnă că, în luna octombrie a anului trecut, aveam deja un surplus de 523 de tone de apă grea, care, probabil, vor rămâne mult timp în stoc.
Cele câteva exporturi
Pentru a scăpa de o parte din cantitatea suplimentară de apă grea s-au făcut câteva exporturi.
Potrivit Ordonanţei nr. 126/2000, aprobată prin Legea 335/2001, art. 3, alin (3), „se aprobă livrarea la export, la preţul pieţei, de către Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare Drobeta Turnu Severin a cantităţilor de apă grea fabricată suplimentar faţă de necesităţile precizate la alin. 1 (în afara cantităţilor necesare punerii în funcţiune a Unităţii 2 de la Cernavodă – n.n.)“. În baza acestei ordonanţe, în septembrie 2001, s-a exportat în Coreea de Sud cantitatea de 16 tone de apă grea, la un preţ mult sub preţul pieţei şi mult sub preţul de producţie – 173 dolari/kg – beneficiari fiind Korea Hydro & Nuclear Power Co. (KHNP).
Al doilea export s-a făcut în 2003: 20 de tone au ajuns la Third Qinshan Nuclear Power Co. din China, în urma negocierilor directe dintre aceasta şi Regia Autonomă de Activităţi Nucleare (RAAN). Preţul a fost 150 de dolari/kg.
În 2004, Regia avea în derulare alte două contracte de vânzare de apă grea, unul de 6.000 kg la firma NUKEM din Germania la preţul de 150 dolari/kg (tot cu negociere directă) şi celălalt de 16.000 kg cu aceeaşi firmă sud-coreeană la preţul de 136 de dolari/kg (în urma unei licitaţii internaţionale). În total, numai 58 de tone de apă grea…
Nu prea avem cui vinde
Ideea este următoarea: pentru a asigura punerea în funcţiune şi procesul tehnologic al reactoarelor 1 şi 2, trebuie să producem apă grea. Numai că avem deja un surplus, fabricat la preţul de 200 – 220 de dolari/kg şi vândut la 136 – 173 de dolari/kg (pentru cantităţi sub 20 de tone) şi între 200 – 300 de dolari/kg (pentru cantităţi mai mari).
Motivele sunt expuse pe larg în documentele aferente Legii pentru aprobarea OUG nr. 126/2000. „Exportul de apă grea, chiar şi în cantităţi mici, reprezintă pentru RAAN o necesitate pentru pătrunderea şi menţinerea pe pieţele externe interesate de achiziţionarea acestui produs“, se arată în expunerea de motive. În plus, exportul este prioritar şi pentru asigurarea fluxului financiar al Regiei, în caz contrar impunându-se oprirea instalaţiilor cu stocarea în depozit a hidrogenului sulfurat şi reluarea producţiei (care ar costa aproximativ 500 de miliarde de lei) sau a instalaţiilor cu arderea hidrogenului sulfurat la facla de avarie şi reluarea producţiei (care ar costa aproximativ 1.000 de miliarde de lei).
În cele 27 de state ale Uniunii Europene există 152 de reactoare, dar numai Unitatea 1 de la Cernavodă funcţionează pe bază de apă grea. Pe plan mondial, există 441 de reactoare, 31 dintre acestea funcţionând cu apă grea. 22 se află în Canada, dar majoritatea sunt în reparaţii capitale, modificări, retehnologizări.
Dacă luăm în calcul faptul că bulgarii intenţionează să construiască o centrală nucleară la Belene, am putea răsufla uşuraţi: avem cui vinde surplusul de apă grea. Numai că aceasta ar putea deveni funcţională aproximativ peste şapte ani, o dată cu posibila inaugurare a reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă. Dar până atunci cui vindem sau cât ne costă stocarea apei grele?!
Reactorul 2 de la Cernavodă funcţionează de probă
Operatorul Centralei de la Cernavodă, Nuclearelectrica, a pus în funcţiune, la putere joasă, reactorul 2, pentru a fi supus unor teste. Reacţia de fisiune în lanţ a fost iniţiată la ora 23.25, duminică noapte, urmând ca testele să se desfăşoare în următoarele luni, înainte de punerea în funcţiune la capacitate.
Potrivit unui comunicat al operatorului, Nuclearelectrica va acorda în continuare prioritate absolută pentru securitatea nucleară, protecţia mediului, a locuitorilor şi a personalului propriu.
Pentru această operaţiune, care reprezintă faza B în procedura de punere în funcţiune a unităţii, Nuclearelectrica a primit autorizaţia din partea Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare.
Nuclearelectrica va asigura, după intrarea în funcţiune a Unităţii 2, la 2 septembrie, circa 18% din producţia de energie electrică a României. Singurul reactor care funcţionează în prezent furnizează circa 10% din producţia de energie la nivel naţional.
Centrala de la Cernavodă a fost proiectată pentru cinci reactoare cu tehnologie canadiană, de tip CANDU, cu puteri instalate de circa 700 MW fiecare. Lucrările de construcţie a reactoarelor 3 şi 4 ar putea începe în prima parte a anului 2008.
În urmă cu două luni, ministrul economiei şi comerţului, Varujan Vosganian, aprecia că „punerea în funcţiune a Unităţilor 3 şi 4 va însemna un spor al producţiei de energie electrică“. „În anul 2014, structura producţiei de energie din România ar putea fi 28-30 la sută producţie pe bază nucleară, 33 la sută producţie pe bază regenerabilă (hidro şi surse neconvenţionale), iar diferenţa pe bază de cărbune, gaze naturale şi păcură“, susţinea Vosganian.
