Calculii biliari (pietrele la bilă) sunt o afecţiune destul de frecventă, îndeosebi la femeile trecute de 40 de ani, cu o dietă dezechilibrată, care au în istoricul familiei astfel de cazuri.
Colesterolul, cea mai frecventă componentă a calculilor biliari, este insolubil în apă, fiind solubilizat în bilă cu ajutorul miceliilor săruri (fosfolipide) sau al veziculelor fosfolipidice. Suprasaturarea cu colesterol a bilei este o condiţie necesară, dar nu singura, pentru apariţia calculilor biliari. „Factorul critic pentru iniţierea formării calculilor este apariţia cristalelor monohidrat de colesterol, nucleul viitorului calcul pe care se vor depune ulterior sărurile biliare şi calciul. O anomalie asociată a funcţiei motorii a vezicii biliare care duce la stază constituie o condiţie importantă în procesul de litogeneză (producere a calculilor)“, a spus dr. Mihaela Moise, de la Centrul de Diagnostic şi Tratament „Victor Babeş“.
Care sunt simptomele?
Majoritatea pacienţilor nu prezintă simptome pe perioade lungi, uneori toată viaţa, descoperirea bolii fiind absolut întâmplătoare la un examen ecografic sau unul radiologic abdominal. „Colica biliară apare atunci când migrează un calcul prin canalul cistic; durerea creşte progresiv în intensitate, atinge un platou şi se ameliorează gradat în câteva ore; este localizată în epigastru (zona de proiecţie a stomacului) sau hipocondrul drept (zona de proiecţie a ficatului) şi iradiază în spate, spre vârful omoplatului drept. Se asociază cu greaţă şi vărsături“, a mai spus dr. Mihaela Moise.
Febra şi transpiraţiile apar în complicaţiile de tip infecţios (colecistită, pancreatită, colangită). Icterul este alt efect secundar al obstrucţiei căilor biliare şi necesită, obligatoriu, consult chirurgical.
Diagnostic şi tratament
Ecografia abdominală este o metodă care poate vizualiza calculii cu dimensiuni de până la 2 mm; rezultatele fals pozitive sau fals negative apar în 2-3% din cazuri. Radiografia abdominală pe gol este altă metodă care poate diagnostica acei calculi cu conţinut de calciu.
Colecistografia orală se foloseşte numai pentru tratamentul nechirurgical al litiazei. Pentru pacienţii asimptomatici, este dificil de apreciat dacă să se facă sau nu colecistectomie (scoaterea pe cale chirurgicală a vezicii biliare). De obicei, la apariţia primelor simptome, se iniţiază terapia medicamentoasă.
Pacienţii simptomatici, în schimb, sunt expuşi complicaţiilor şi se recomandă colecistectomia. După intervenţie, ei pot să rămână cu simptome cum ar fi greaţa, jena dureroasă postprandial (după masă).
Persoanele cu litiază biliară trebuie să respecte o serie de măsuri care ţin de o corectă alimentaţie. Este foarte important ca mesele să fie luate la ore fixe, fără grabă. Trebuie evitate mesele copioase, bogate în grăsimi (maioneză, untură, ouă, alcool) şi consumul de lichide în timpul mesei.
Alimente interzise
O persoană cu litiază biliară trebuie să excludă din alimentaţie carnea grasă sau de porc, de oaie, de miel, de gâscă, de raţă, afumăturile, conservele, brânzeturile grase şi fermentate, ouăle fierte tari sau prăjite, pâinea neagră, pâinea proaspătă, legumele crude (varză, praz, fasole), muştarul, cafeaua, ceaiul, băuturile alcoolice, nucile, alunele, dulciurile preparate cu grăsimi animale (seu, unt), piperul, boiaua etc.
Material realizat cu informaţii preluate de pe www.topmedici.ro
