O exasperare primejdioasa

Un Comunicat remis presei la inceputul acestei saptamini ne aduce la cunostinta ca Biroul Permanent National al PD a hotarit, cu un vot zdrobitor, crearea unei aliante pentru inlaturarea PSD de la guvernare. Desi liderul PD, Traian Basescu, si-a facut o obisnuinta din a taifasui cu presa, in chestiunea noii aliante a fost extrem de discret. Lucru cu atit mai nedumeritor cu cit decizia conducerii PD se vrea istorica. Pentru transpunerea sa in practica se preconizeaza convocarea unei Conventii Nationale Extraordinare, singura in masura sa voteze o modificare la Statut. Nu ne dam seama de ce Traian Basescu prefera sa nu dea prea multe explicatii unui moment pe care si noi il consideram de o exceptionala importanta pentru configuratia scenei politice romanesti in perspectiva lui 2004. In absenta necesarelor lamuriri nu ne mai ramine decit sa avansam ipoteze, toate nascute din lectura printre rinduri a Comunicatului. Desi textul n-o spune, e limpede ca formatiunea vizata de PD e partidul lui Valeriu Stoica. De altfel, in PNL se agita, de mai mult timp, flamura unei aliante cu formatiunea lui Traian Basescu. Initiativa, apartinind gruparii Stoica, nu intruneste unanimitatea in PNL. Recent, la Radio Romania Actualitati, Mircea Ionescu Quintus a exprimat serioase obiectii fata de o alianta a PNL. In aceste conditii, decizia conducerii PD poate trece doar o simpla manevra in favoarea gruparii Stoica.

Adversarii actualului lider al liberalilor au cirtit impotriva aliantei, aducind drept argument absenta unei hotariri a PD. Avansind oferta – in chip pe cit de lapidar, pe atit de spectaculos – BPN al PD ii da o mina de ajutor lui Valeriu Stoica. Si daca nu se va reusi alianta, prin acest sprijin, dispare din argumentatia anti Stoica teza ca deciziile sale sint hazardate, luate fara o prealabila pipaire. Judecata astfel, decizia PD ne poate aparea ca pur propagandistica. Am avea, in acelasi timp, si explicatia putinelor lamuriri date deciziei de altfel prea mult lamuritorul Traian Basescu.

Potrivit Comunicatului, alianta va avea drept obiectiv fundamental rasturnarea PSD de la putere, deoarece acest partid e „toxic“ si, in consecinta, reprezinta un pericol pentru interesul national. Daca stim sa citim bine, alianta isi propune nu atit cucerirea puterii, cit rasturnarea PSD de la putere. E o nuanta care, in absenta lamuririlor suplimentare, trebuie luata in calcul. In istoria recenta si departata a Romaniei, un asemenea obiectiv al unei aliante de opozitie nu e o noutate. Cu un scop asemanator – rasturnarea unui partid de la putere – s-a format, in 1926, Partidul National Taranesc din nunta a doua formatiuni – Partidul Taranesc si Partidul National Roman – fara alta legatura intre ele decit exasperarea ca liberalii mai sint inca la sefia tarii. Pe aceeasi baza, a darimarii, s-a incheiat in 1937 faimosul pact de neagresiune dintre Iuliu Maniu si Corneliu Zelea Codreanu. Ironia sortii a facut ca alianta contra naturii dintre PNT si Garda de Fier sa duca la rasturnarea guvernului Tatarascu, la alegerile din 20 decembrie 1937. La putere a ajuns insa Partidul National Crestin al lui Octavian Goga si A.C. Cuza. In chip asemanator, in timpul guvernarii Vacaroiu s-a constituit alianta eclectica intitulata CDR. PDSR a fost rasturnat de la putere in noiembrie 1996. Ce a urmat in materie de guvernare se stie deja. Decizia PD ne apare astfel cu o semnificatie aparte. Ea nu vizeaza o constructie politica serioasa, de altfel imposibila concret, ci o actiune propagandistica. Se vrea a se sugera, ca si in 1926, ca si in 1937, ca si in 1996, ca dominatia partidului de guvernamint e atit de primejdioasa incit doua partide sint gata de o casnicie contra naturii, numai si numai pentru a salva tara. Cei care au mesterit aceasta miscare exclusiv mediatica, menita a mai da PSD o lovitura de imagine, nu sesizeaza o alta impresie pe care o poate da gestul lor: aceea de exasperare neputincioasa. Ceea ce nu numai pentru opozitie, dar si pentru scena politica, nu poate fi decit extrem de periculos.