Nedumeriri. Si nu numai…

In aprilie 2001, Adrian Tarau, fiul prefectului de Bihor, era arestat, in baza unui mandat semnat de procurorul Alexandru Lele. Odrasla prefectului era invinuita de contrabanda cu produse petroliere. A doua zi, prefectul era suspendat din functie. Peste trei zile, insa, Parchetul din Bihor revoca mandatul. Adrian Tarau iesea din arest. La televizor, primul ministru, Adrian Nastase, declara ca nu credea in temeinicia arestarilor „de vineri seara“.

Ce se intamplase? De ce simtise nevoia primul ministru sa se amestece in treburile Justitiei? Si pe ce se baza cand isi facea publica „neincrederea“? Studiase dosarul? Cine i-l daduse? Iar, daca nu-l vazuse, pe ce se baza? Pe scurt, de ce se aratase sensibil seful guvernului la o afacere cu contrabanda din Bihor? Pentru ca era implicat fiul prefectului? Sau din alte motive? Am putea cunoaste si noi aceste motive? Si are vreo legatura cu interventia lui Adrian Nastase eliberarea lui Tarau fiul din arest?

La catva timp, Tarau tatal era repus in fotoliul de prefect. Din ordinul cui? Al lui Adrian Nastase? Dar nu-l revocase tot Adrian Nastase? Sau o facuse Octav Cozmanca fara acordul lui? Si se descoperise vreo dovada care-l disculpa pe Tarau fiul?

Dupa noua luni, adica in ianuarie 2002, prefectul era inlocuit, totusi, din functie. Deci, nu exista nici o dovada care-l disculpa pe Tarau fiul. Atunci, de ce, in paralel, se petreceau lucruri ciudate?

Dupa inca doua luni, adica in martie, procurorul Alexandru Lele, cel care starnise scandalul, era invinuit ca ascundea acasa documente, unele legate de dosarul lui Tarau fiul. S-a ordonat o perchezitie. A fost trimis de la Bucuresti s-o faca viitorul procuror sinucigas Cristian Panait, asistat din umbra de o alta persoana de la Parchetul General. Ce documente nu trebuiau sa cada in maini nedorite?

Cateva zile mai tarziu (intre timp, perchezitia esuase deoarece Alexandru Lele adusese un prieten care s-o filmeze) procurorul acuzator era pus sub acuzatie pentru „cercetare abuziva“ si „arestare ilegala“. Ce anume se cercetase „abuziv“? Contrabanda cu produse petroliere?

Un parlamentar PSD din Bihor a recunoscut ca Tarau fiul cotizase cu o suma mare la „pusculita“ electorala a partidului. Nimeni n-a venit cu o dezmintire. Alte voci au adaugat ca banii fusesera dati ca aconto pentru fotoliul de prefect al lui Tarau tatal. Surpriza, insa. Suma nu apare in hartiile oficiale. E vorba de bani negri?

Dupa ce a cercetat dosarul „Lele“ si a ajuns la concluzia ca procurorul bihorean n-a cercetat „abuziv“ si n-a arestat „ilegal“, Cristian Panait a intrat, se pare, in conflict cu sefii sai de la Parchetul General care tineau mortis ca Lele sa fie vinovat (probabil, fiindca asa suna ordinul). Dupa ce Cristian Panait s-a sinucis, dl Piciorus, seful sau direct, s-a dus acasa la el si a ridicat toate hartiile gasite. Ce contineau ele? Existau si hartii legate de cazul Tarau?

Ministrul Justitiei, Rodica Stanoiu, a declarat jurnalistilor ca motivele pentru care s-a sinucis Cristian Panait „trebuie cautate la Oradea“. Asadar, si dna Stanoiu crede ca e ceva putred in toata povestea?

Recent – stupoare! -, Parchetul General a redeschis, fara explicatii, dosarul Tarau, infirmand, implicit, acuzatiile aduse procurorului Lele. Ce anume a provocat aceasta intoarcere de 180 de grade?

Din nou, stupoare. Parchetul General a cerut o expertiza psihiatrica „post-mortem“ a procurorului Cristian Panait. Idee, pe cat de sinistra, pe atat de stupida. Ce se urmareste? Sa se scrie pe mormantul procurorului Panait „nebun“, pentru ca altii sa iasa cu fata curata?

In plan moral, n-am nedumeriri legate de Parchetul General. Slugarnicia cu care pune comanda politica deasupra legii ma scuteste, cred, de ezitari. Am o singura nedumerire, de fapt. De ce nu se inlatura din Constitutie paragraful unde se scrie ca „nimeni nu e mai presus de lege“?