Supă de porumb, pulpă de porc cu alune, şuviţe de porc colorate, varză chinezească sunt doar câteva dintre ofertele culinare ale restaurantului cu specific chinezesc Dragonul de Aur.
Terase pline, localuri aglomerate. O seară de duminică obişnuită pentru urbea noastră. Am încercat să ne refugiem la terasa unui restaurant nu foarte populat, de altfel, chiar foarte liniştit. Singura opţiune pentru ora înaintată – restaurantul Dragonul de Aur. Între peisajul specific chinezesc, cu separeuri purtând imaginea vreunei gheişe ori a statuilor care vorbesc de arta chinezească şi a evantaielor multicolore sau a vaselor imense, în nuanţe vii, care te invitau în incinta sălii ce găzduieşte localul, şi terasa plină cu verdeaţă, am optat pentru aceasta din urmă. O terasă aranjată cu bun-gust, care nu vorbeşte însă foarte mult despre specificul chinezesc, cu excepţia a două elemente, poate: dragonul de la intrarea în hotelul Dragonul şi trandafirul chinezesc de pe terasă. Artificial, ce-i drept. Poziţia îmi permitea însă să arunc o privire în localul purtând amprenta unor elemente de artă chinezească, aşa că nu aveam să uit unde mă aflu.
Eleganţă în servire
M-au ajutat în acest sens şi chelnerul, şi oferta culinară a localului. M-au surprins încă de la intrare eleganţa servirii şi promptitudinea. Nici nu ne-am ocupat bine locurile la masă, că deja am fost întâmpinaţi cu un bun-venit de chelnerul de serviciu, înarmat cu meniul restaurantului şi prosopul alb, accesoriu de nelipsit al garderobei sale. Reteţe specifice artei culinare chinezeşti: supă de porumb, vinete pane cu carne, pulpă de porc cu alune, porc pe placă de fontă, şuviţe de porc colorate, varză chinezească şi câte şi mai câte. Am optat iniţial pentru frigărui de pui. Erau însă singurele care lipseau din meniu. Aşa că am ales piept de pui cu susan. Le-am asortat cu o salată de zarzavaturi. Şi le-am stropit cu o cutie de Coca-Cola. Am fost ispitiţi şi cu o porţie de orez, care „se serveşte la noi în loc de pâine“. Am refuzat-o însă. În timpul ce s-a scurs (puţin, ce-i drept, fără a exagera cu laudele) ni s-a făcut cunoscut alt obicei al casei. Pe o farfurie ni s-au aşezat în faţă două prosopele, frumos împachetate, care emanau un miros ispititor. „Sunt pentru a vă şterge pe mâini“, avea să îngâne chelnerul. „Frumos obicei“, mi-am spus în gând. La o masă alăturată, alt cuplu se aşeza. Mi-a atras atenţia faptul că au fost serviţi cu aceeaşi promptitudine şi eleganţă.
Preparatele aburinde au sosit, într-o „prezentare“ inedită. Mâna bucătarului, desigur: pieptul de pui cu susan era tăiat în fâşii mici şi aşezat în formă de peşte. Pe post de coadă stătea o bucăţită de morcov, ingenios „decupată“. O prezentare mai puţin pretenţioasă avea salata. Gustul compensa însă. Pofta de a poposi şi cu alte ocazii aici nu a fost spulberată nici de nota de plată, care nu a depăşit 30 de lei, şi nici de vizita la baie, pe care, conform indicaţiilor de la redacţie, nu trebuia să o tai de pe lista care cuprindea „obiectivele turistice“. Nici un miros neplăcut, nici un detaliu care să-mi permită să aduc vreo remarcă răutăcioasă.
Dragonul de aur
str. Unirii nr.156
Preparatele Delicioase
Personalul Prompt
Atmosfera Plăcută şi liniştită
Preţuri Acceptabile
Toaleta Curată
