Năsturelul este o plantă erbacee, perenă, întâlnită pe lângă izvoare, râuri, în locuri cu exces de umiditate, mlăştinoase, pe malul bălţilor, fiind folosită încă din antichitate în tratarea diverselor afecţiuni.
Având un rizom orizontal, târâtor, din care pornesc rădăcini fibroase, năsturelul dezvoltă o tulpină ascendentă, uşor comprimată, ramificată, moale, înaltă de 25-90 cm, cu rădăcini adventive la noduri.
Frunzele inferioare sunt lung peţiolate, cu trei-cinci foliole, din care foliola terminală este mai mare, iar cele superioare scurt peţiolate. Năsturelul înfloreşte în perioada mai-iulie.
Năsturelul conţine protide, hidraţi de carbon, cantităţi apreciabile de săruri minerale constând din fier, magneziu, fosfor, iod (45 mg %), calciu (200 mg %), arsen, cupru, zinc, sulf, vitamina C (140 mg %), vitaminele A, B1, B2, niacina, vitamina E.
Părţile aeriene ale năsturelului se recoltează la nevoie şi se folosesc proaspete. Prin uscare, planta îşi pierde principiile active.
Principiile active din năsturel intervin ca un bun depurativ în bolile de piele, sunt tonice şi vitaminizante.
Planta este indicată în ulceraţii tegumentare, arsuri, gingivite, paradontoze şi împotriva căderii părului.
