Marele Festival „Cintarea Culturii“

Peste opt ore, citeva sute de persoane, intre care se aflau, alaturi de veritabili oameni de cultura, si multi obisnuiti ai unor astfel de iarmaroace, au nadusit in Sala Ateneului la ceea ce s-a numit Forumul Cultural National Roman. Concluzia tuturor, mai mult sau mai putin rostita, ramine fara echivoc: o neta inutilitate. In acest timp, daca tot e vorba de cultura, un Sadoveanu ar fi dat gata un roman, iar un Mihai Beniuc, un volum de poezii. Cu toate acestea, dupa opinia noastra, Forumul a fost bun la ceva. A evidentiat citeva din marile probleme ale culturii noastre actuale. Cind spun aceasta, nu ma refer la discursurile rostite de la o asa-zisa tribuna a acestui nou Congres al Culturii si Educatiei Socialiste. Vorbitorii s-au intrecut intr-o frazeologie inspaimintatoare, reamintindu-ne ca exista o limba de lemn democratica, prin nimic diferita de cea dictatoriala. Harmalaia de la Ateneu a scos in relief problemele culturii romane prin citeva din notele sale esentiale. N-a putut scapa observatorilor o noua izbucnire publica a eternului conflict dintre Ion Iliescu si Adrian Nastase. Cei doi barbati de stat, parteneri de regim, s-au confruntat in maniera lor obisnuita: prin aluzii destul de transparente, prin accentuari tendentioase. Divortul s-a dat pe fata gratie unui al treilea: Octavian Paler, pentru ca de Domnia sa e vorba, l-a atacat pe cit de direct, pe atit de dur, pe domnul premier. Distinsul om de cultura a spus brutal ceea ce Ion Iliescu a spus mai diplomatic. Folosirea unei dezbateri privind soarta culturii romane pentru plata de polite politice ne atrage atentia asupra principalei slabiciuni a culturii romane postdecembriste: politizarea. Postul de ministru al culturii a fost exploatat de regimurile succesive nu pentru a administra cultura, ci pentru a satisface bine cunoscuta clientela politica. Am crezut ca-i vorba de o boala a copilariei democratice. M-am inselat. E o boala tipic romaneasca. La 12 ani de la Revolutie, nu numai politicienii iau Cultura drept pretext pentru rafuieli, dar si oamenii de cultura folosesc spectacolele de teatru, aparitiile editoriale, expozitiile pentru a polemiza din punct de vedere politic.

O alta slabiciune evidentiata la Forumul Cultural National consta in neadaptarea politicienilor si oamenilor de cultura la regulile economice, de piata. Pentru a se dezvolta, cultura romana n-are nevoie nici de strategiile lui Ion Iliescu, nici de prioritatile lui Adrian Nastase. N-are nevoie nici macar de bani. Are nevoie de o aplicare a economiei de piata la cheltuirea putinilor bani care se dau Culturii de la buget. De mirare ca la aceasta sindrofie n-a vorbit nimeni de risipirea prosteasca a banilor pe proiecte paguboase. Unul dintre acestea ramine crearea unui canal special dedicat culturii de catre TVR. Nu cred sa existe ceva mai plicticos pe lume decit emisiunile acestuia. Explicatia uriasului deserviciu facut Culturii de acest canal, ce pare a fi fost infiintat pentru a demonstra ca opera de arta nu poate interesa marele public, trebuie cautata in felul in care a fost conceput. Regulile economiei de piata ar fi cerut o licitatie publica a banilor destinati reflectarii televizate a Culturii. S-ar fi prezentat toate posturile TV din Romania, inclusiv TVR. Ar fi invins postul care ar fi facut cea mai profesionista oferta. S-a preferat insa solutia colectivista. Pentru ca in TVR exista o armata de neprofesionisti intr-ale gazetariei, ce ar fi trebuit lasata pe drumuri, s-a infiintat Canalul Romania Cultural ca modalitate de a le da de lucru. Asa se intimpla cu numeroase alte comenzi de stat, de la Biblioteca pentru toti pina la organizarea de festivaluri. Banii de la buget nu sint supusi unei licitatii publice. Ei sint dati la tot felul de cetateni care fac parte din clientela politica sau care au gura mai mare.

Sint doua slabiciuni tradate de felul in care au decurs lucrarile Forumului. Din acest punct de vedere, Marea Adunare Populara a Intelectualilor si-a dovedit utilitatea.