Criza de la liberali

Ultimele evenimente de la PNL nu sint chiar noi. Inca din vara lui 1990, cind un grup de lupi tineri sub conducerea lui Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu iesea din partid pentru a se alatura gruparii FSN Roman, pe aici au trecut multe furtuni. In 1990, PNL era cel mai puternic partid de opozitie, iar in 1992 nici nu reusea sa intre in parlament. Participarea liberalilor lui Cimpeanu la guvernul Stolojan ar fi trebuit normal sa ii promoveze, dar nu s-a intimplat asa. Candidind in afara CDR, pe liste separate, si dupa dezastruoasa propunere de a candida la presedintie pentru regele Mihai, PNL s-a trezit in afara parlamentului. Au urmat patru ani de seceta politica pentru liberali. Ei erau reprezentati aici de un grup PAC si altul PL 93. In 1996, PNL reintra in CDR si asa si in parlament. In schimb, PL 93 si PAC nu mai intra. Candidatura lui Nicolae Manolescu a fost cit se poate de nefericita, realizind sub 1% voturi. Dupa 1996, aceste grupuri se reunifica cu PNL. PNL refacut reuseste in 2000 – spre deosebire de PNTCD – sa se salveze. Congresul PNL din 2001 face o schimbare de generatie. Ionescu Quintus este inlocuit de Valeriu Stoica. Urmau patru ani de liniste, de opozitie activa, pregatirea alegerilor din 2004 etc. Ceea ce nu s-a intimplat. Vechea boala a disputelor si sciziunilor isi face iar simtita prezenta.

Este vreo deosebire intre aceste tabere? Nu prea. Miza este controlul partidului. Patriciu isi doreste o jucarie pentru el, pentru a-si negocia afacerile cu un argument in plus. Multe il leaga de guvernare, interesele sale financiare sint acolo in mare parte. Desi afiseaza un liberalism radical, de dreapta, si cere o opozitie energica fata de guvernarea de stinga, Patriciu este cel mai disponibil dintre liderii PNL la o intelegere cu Nastase &Co. El s-a opus categoric intrarii in PNL a grupului Melescanu, pentru ca ar fi de stinga, iar acum s-a aliat cu acest grup impotriva lui Stoica. Sigur, politica are incurcaturile ei, dar uneori aceste paradoxuri dezvaluie absenta oricarei linii politice. In afara, bineinteles, de interesul foarte direct de a prelua partidul. Chestia e vazuta de seful rebelilor ca o afacere si nimic altceva. Cum ar prelua o companie petroliera. Va deveni PNL un SRL? Principiul de baza al lui Patriciu este: nu voi obtine niciodata mai multe voturi decit pot sa cumpar. Ca efect, PNL trebuie dimensionat dupa marimea averii lui Patriciu si a citorva fani ai sai.

Stoica a facut greseli, nu e imaculat. Pactul cu PSD, de exemplu. Acest pas a confuzionat opozitia si a asezat rau partidul. Fireste, atacurile impotriva sa venite din interiorul PNL au aparut repede. A urmat fuziunea cu Melescanu, care l-a adus pe Catarama la virf. Contralovitura de imagine, care acum se dovedeste pagubitoare si pentru coeziunea interna a PNL. In ciuda reputatiei sale de combinagiu politic, Stoica este mai curind un secretar general de partid meritoriu. Dupa congres, partidul a inceput sa capete o anumita ordine si pregatirile organizatorice pentru viitoarele alegeri au inceput. Si PDSR a facut la fel in opozitie, s-a pregatit din timp pentru o noua lupta electorala. Stoica e vulnerabil acolo unde altii il cred mai tare. La el este mai slaba fibra politica. Salvator norocos al partidului in vara 2000, cind era gata-gata sa se scindeze, Stoica a fost mai putin inspirat in perioada urmatoare. Ideea lui de a conduce singur partidul, inconjurat de citiva fideli, nu a fost cel mai bun lucru. Treptat, s-a format o coalitie de nemultumiti care acum incearca sa il debarce de la sefia PNL. Daca vor reusi, nu trebuie sa ne asteptam la relansarea partidului. Conflictele dintre Patriciu, Catarama, Crin Antonescu, Tariceanu, Rusanu, Melescanu, Cosea etc. se vor declansa chiar a doua zi dupa congres. Stoica va ramine si el o nuca tare, care nu-si va pierde influenta. Daca va pierde, se va pregati de revansa. Daca va cistiga, ceilalti se vor pregati de revansa. Partidul in orice situatie va ramine blocat.