Biata opozitie a Cafenelei politice

In 13 localitati au avut loc, duminica trecuta, alegeri locale partiale. La scara intregii tari, prin raportare la numarul urias de localitati, acest numar pare lipsit de importanta. La scara electorala dintre anul 2000 si anul 2004, alegerile de duminica au reprezentat insa un test semnificativ pentru partidele aflate in competitie politica. De la scrutinul din iunie 2000, de doi ani, asadar, nu s-a mai atins o cifra atit de mare de circumscriptii disputate. Printre localitatile agitate electoral s-au aflat un municipiu resedinta de judet, Alexandria, si un oras, Costesti, din judetul Arges. Fie si pentru aceste note definitorii, scrutinul de duminica ar fi trebuit sa tradeze un spor de preocupare dinspre partide. O asemenea incordare s-ar fi cerut mai ales din partea formatiunilor din opozitie. Ar fi fost pentru ele un bun prilej de a-si verifica nu doar capitalul de simpatie populara, dar si mijloacele de actiune. Alegerile partiale in 13 localitati ar fi putut trece drept un exercitiu de simulare. Indiferent de rezultate, partidele din opozitie ar fi avut sansa de a trage concluzii asupra capacitatii de a descoperi buni gospodari, asupra inteligentei din mijloacele de campanie, asupra vitezei de mobilizare a structurilor. Ca sa nu mai spunem ca un eventual succes ar fi fost pentru un partid de opozitie prilejul de a insufla partizanilor osteniti un tratament cu energizante.

Spre surprinderea mea, toate formatiunile din opozitie s-au complacut intr-o indiferenta totala in zilele dinaintea scrutinului. Dupa primul tur, cu exceptia PD, care s-a aventurat in niste acuzatii demne de Republica Burundi, nici un partid din opozitie n-a comentat bilantul primului tur. N-am intilnit in presa noastra nici o stire despre vreo analiza dedicata de vreun partid de opozitie prestatiei la primul tur. Desi va exista si un al doilea tur, nici un partid de opozitie n-a sunat goarna de mobilizare. Singura formatiune vadit preocupata de aceste alegeri a fost PSD. Oarecum surprinzator, deoarece pentru o formatiune aflata la putere, astfel de alegeri locale partiale nu trebuie sa trezeasca nelinisti.

Partidele din opozitie n-au dat semne de viata cu prilejul scrutinului de duminica. Inseamna asta ca ele au ferecat usile cu lacatul si au sters-o pe Litoral? Sau, Doamne fereste!, ca s-au dus pe lumea cealalta? Fireste ca nu! Daca ne oprim sa citim nitel jurnalele, vom constata ca partidele din opozitie au desfasurat o vie activitate. Din nefericire, aceasta activitate s-a limitat la municipiul Bucuresti, si, mai grav, la doar o parte infima a acestuia: perimetrul de cafenea politica dintre Palatul Victoriei, Palatul Cotroceni, Palatul Parlamentului si Circul „Globus“. Cit despre temele care au agitat somnul partidelor de opozitie, inutil sa mai vorbim. Sint teme pe cit de frumoase, pe atit de straine de preocuparile oamenilor de rind. S-a facut mare caz, de exemplu, de descoperirea prin pubele a unei liste de 13 asa-zise personalitati interceptate telefonic de catre SRI. Nu de SRI-ul de azi, ci de SRI-ul din septembrie 1991. S-au mai facut declaratii rasunatoare, s-au incrucisat penite polemice, s-a controversat prin talk-show-uri. Ca sa vezi! Lumea moare de seceta si politicienii se cearta pe o intimplare de acum 11 ani! In aceeasi logica suie, ne-am putea ocupa, de exemplu, de incalcarea drepturilor omului sub Burebista sau de cazurile de coruptie sub regimul fanariot.

Cu prilejul recentelor alegeri partiale ne-am convins inca o data de cancerul care prapadeste fatal opozitia: divortul deplin de Romania reala. Repetind pe intelectualele cu barba si pe intelectualii cu silicoane, politicienii din opozitie se incapatineaza sa ignore agenda cetateanului. Ceea ce e mai grav decit eterna ciorovaiala care-i macina ciclic.