Toxiinfecţiile alimentare, boli infecţioase acute, cu manifestări în principal digestive, apărute după ingestia de alimente care conţin germeni patogeni şi/sau toxinele lor în cantitate mare, sunt la „modă“ în acest sezon.
Cele mai multe cazuri de toxiinfecţii alimentare se înregistrează vara. Ouăle şi preparatele din ouă (maioneze, creme etc.), laptele şi preparatele din lapte (frişca, brânza, cremele etc.), carnea şi preparatele din carne sunt cele mai frecvente alimente implicate în producerea toxiinfecţiilor. Sunt alimente în care există din abundentă substanţe nutritive (în principal proteine) necesare multiplicării germenilor. Sursele de infecţie sunt umane şi animale. Salmonella provine de la păsări, de la animale domestice şi de la om (tubul digestiv), Staphylococcus, de la animale, în special bovine (mastita), de la om (infecţii cutanate, portaj nazal şi faringian), E.coli, de la om (tubul digestiv), iar Cl. Perfringens atât de la animale, cât şi de la om.
Simptomele şi tratamentul
Alimentele implicate mai frecvent în producerea toxiinfecţiei alimentare cu B. cereus sunt orezul şi preparatele din orez, alte cereale, preparatele vegetale deshidratate (cartofi, mazăre etc.), insuficient prelucrate termic şi păstrate la temperatura camerei (ceea ce permite multiplicarea bacteriilor şi producerea de enterotoxină în cantitate mare). Bacilii prezenţi în alimentelele contaminate produc cantităţi mari de enterotoxină (termostabilă sau termolabilă). Enterotoxina termostabilă determină o toxiinfecţie alimentară cu incubaţie scurtă (una-şase ore), vărsături (în toate cazurile), la care se asociază, într-o treime din cazuri, scaune diareice apoase şi colici abdominale. Enterotoxina termolabilă determină o toxiinfecţie alimentară cu incubaţie mai lungă (8 – 16 ore), scaune diareice apoase şi colici abdominale. Evoluţia este rapidă, 12 – 48 ore, în ambele forme.
Majoritatea toxiinfecţiilor alimentare se rezolvă de la sine, fără necesitatea unui tratament medicamentos. Cel mai important lucru în evoluţia intoxicaţiilor alimentare este prevenirea deshidratării, care poate fi destul de gravă în unele cazuri.
Cei care au un risc crescut de a dezvolta deshidratarea severă sunt nou-născuţii şi vârstnicii. Reechilibrarea hidroelectrolitică şi acidobazică reprezintă primul gest terapeutic şi trebuie începută din momentul depistării bolii. Reechilibrarea se face pe cale orală în deshidratările uşoare şi medii şi pe cale intravenoasă în deshidratările severe sau atunci când administrarea orală nu se poate practica (intoleranţă digestivă, vărsături incoercibile).
Greaţa şi voma se pot combate prin administrare de antiemetice, iar colicile abdominale, prin aplicarea pe abdomen de comprese calde uscate sau umede (uşor alcoolizate). Este bine să nu folosim medicamente care încetinesc tranzitul intestinal deoarece se încetineşte şi eliminarea din intestin a bacteriilor şi toxinelor implicate în producerea toxiinfecţiilor alimentare. Tratamentul dietetic este util în toate cazurile. Alimentele recomandate iniţial sunt supa de zarzavat strecurată, orezul fiert, sucul de morcovi, brânza proaspătă de vacă, pesmetul, grisinele, biscuiţii simpli. Foarte rapid (24 – 48 ore) se introduc în alimentaţie carnea fiartă, brânza telemea, urda, pâinea. Tratamentul etiologic este rar folosit în toxiinfecţiile alimentare, antibioticele sunt utilizate doar în cazurile severe (sugari, vârstnici, persoane cu afecţiuni cronice, cu terapie citostatică sau imunosupresoare etc.).
Material realizat în colaborare cu medicii specialişti din cadrul Policlinicii Elga Craiova
