Sapte copii din satul Plopu traiesc intr-o coliba din scinduri si se hranesc cu turte de malai. Parintii lor spun ca nu isi gasesc de lucru si isi intretin copiii din putinii bani pe care ii primesc de la satenii la care muncesc cu ziua. In afara de casuta din lemne care sta sa cada, singura lor avere este un petic de pamint semanat cu porumb, doua capre, un porc si citeva rate.
Dintr-o coliba de scinduri, care se clatina din toate incheieturile, deschizind o usa care abia se mai tine, apar pe rind sase copii desculti si murdari. Am aflat ca aveau virste intre trei si cincisprezece ani, desi pareau mult mai mici. Elena Sandoiu, mama copiilor, era plecata la munca. Pe tarlaua din spatele casutei aveau plantat porumb, singura lor rezerva de hrana pentru iarna. Copiii spuneau ca maninca turte de malai si lapte de capra, dar aceste alimente nu le ajung sa manince mai mult de o data pe zi. Din cind in cind, oamenii la care muncesc parintii copiilor le mai dau niste untura sau un ciur de malai in plus fata de portia lor zilnica. Bunicii copiilor dereticau in jurul casei, in timp ce Gheorghe Sandoiu, tatal, isi facea de lucru prin curte. Nu a trecut mult timp si acesta a inceput sa se certe cu batrinii, care ii reprosau ca nu s-a dus si el la munca impreuna cu sotia lui. Alexandrina Marin, mama Elenei, spune ca nu au de nici unele pentru ca Gheorghe nu prea munceste, iar sotia lui duce tot greul. „Unii muncesc si altii stau. Leana e la cules de porumbi si el acum se trezi“, a spus batrina. Gheorghe spune insa ca munceste de dimineata pina seara pe la oamenii din sat, dar in ziua aceea s-a intimplat sa nu il cheme nimeni si chiar a incercat sa isi caute un loc de munca stabil: „Am fost in audienta la prefectura, sa-mi dea un loc de munca si sa ne ajute cu niste materiale de constructie sa facem casa asta, ca o sa cada pe noi“. Familia Sandoiu a mai fost ajutata de oameni binevoitori. In urma cu un an, ei au primit ajutoare, alimente si imbracaminte, de la oameni impresionati de situatia celor sapte copii. Doua persoane care au aflat de saracia si de lipsurile cu care se confrunta familia au umplut coliba din lemn cu tot ceea ce este necesar intr-o casa: vase, paturi, prosoape, ligheane, sapun, imbracaminte, incaltaminte, mincare si dulciuri de tot felul. Dupa ce au descarcat si au inghesuit totul intre peretii de scinduri, copiii, flaminzi si mirati de toate lucrurile noi pe care le vedeau pentru prima data in casa lor, au inceput sa despacheteze in graba si sa cerceteze totul. Spre surprinderea celor care le-au oferit ajutor, copiii au trecut pe linga pungile cu dulciuri si s-au repezit la piine, din care au inceput sa muste cu lacomie. Insa dupa o vreme, mincarea adusa de binevoitori s-a terminat, hainutele au ramas mici, sapunul s-a terminat , iar copiii au ramas din nou flaminzi, dezbracati, murdari si dezamagiti.
A dat o casa pe doua capre
Au mai existat momente in care se intrevedea o iesire din aceasta situatie. Ion Sandoiu, tatal lui Gheorghe, a avut o casa in Cernele, pe care a vrut sa o vinda pentru ca nu mai voia sa locuiasca singur. Gheorghe spune ca au vindut casa batrinului cu zece milioane de lei. Dar o parte din bani s-au dus repede, fara ca Gheorghe sa aduca vreo imbunatatire substantiala casei. Cu restul de bani, Gheorghe a cumparat o vaca, dar, vazind ca nu este buna de lapte, a vindut-o si a cumparat doua capre. Privind in urma, Gheorghe isi da seama ca a avut in mina multi bani, cu care putea sa repare casa, sa le cumpere haine copiilor sau sa puna de-o parte ceva pentru iarna, cind nu va mai avea unde sa lucreze cu ziua. In schimb, el, ca in povestea lui Danila Prepeleac, a dat o casa pe doua capre. Cu toate ca nu au carti si caiete, ghiozdan sau uniforma si nici macar o masa pe care sa isi faca temele,cei mai mari dintre copii merg la scoala si chiar invata bine. In fiecare dimineata, cinci dintre copiii familiei Sandoiu strabat desculti citiva kilometri pentru a ajunge la scoala in satul Farcasu. Daniela, cea mai mare dintre fete, are rezultate foarte bune la invatatura si isi gaseste timp sa o ajute si pe mama ei la munca la cimp. Elena Sandoiu a fost sfatuita sa ii duca pe copiii cei mici pentru o vreme la un centru de plasament, unde ar fi mai bine hraniti si ingrijiti. In acest timp, parintii ar fi putut sa se ocupe de ceilalti copii. Femeia a refuzat insa sa-si dea vreunul dintre copii, chiar si temporar, fiind hotarita sa treaca peste orice greutati, pastrindu-si familia unita.
