Autoritatea pentru Privatizare se considera hartuita

Autoritatea pentru Privatizare se confrunta atit cu o avalansa de procese in instanta, numarul acestora crescind „exponential si ingrijorator“, cit si cu situatia dificila a contractelor postprivatizare, iar acest fenomen pune la incercare atitudinea, responsabilitatea si capacitatea APAPS, a declarat ieri presedintele institutiei, Ovidiu Musetescu, la Comisia de politica economica din Camera Deputatilor. El a aratat ca aceste doua probleme „consuma energia si combustia aflate in potentialul institutiei“. Musetescu a spus ca atunci cind a preluat conducerea institutiei existau 9.600 de procese, pentru ca acum numarul lor sa se apropie de 15.000. In opinia sa, exista chiar „o tehnologie de a bloca si fragmenta“ procesul de privatizare. APAPS este supusa unei „hartuiri in justitie“, a spus Musetescu, mentionind ca institutia face fata „cu dificultate“ acestei situatii. „Daca admitem ca exista hartuirea sexuala, poate sa existe si hartuire judiciara“, a afirmat presedintele APAPS. El a mai constatat „cu surprindere“ ca instanta se pronunta „mult prea usor“ impotriva statului si a sesizat lentoarea procedurilor in instantele judecatoresti. Ovidiu Musetescu a anuntat ca va propune guvernului „o solutie tranzitorie“ pentru unul pina la trei ani, prin care sa se instituie prevederi care sa asigure „celeritatea“ judecatii in cazul contractelor de privatizare si post-privatizare, astfel incit in maximum doua-trei luni sa se pronunte toate gradele de jurisdictie. Prin procese care dureaza peste cinci ani sint afectate si sumele din privatizare destinate bugetului de stat, a aratat presedintele APAPS. In ceea ce priveste contractele postprivatizare, el a aratat ca fie unele clauze nu sint respectate, fie APAPS este supusa unei avalanse de solicitari de revedere a clauzelor contractuale, remarcind ca atributiile institutiei pe care o conduce sint limitate. Musetescu a spus ca nu exista o reglementare a cazuisticii, aratind ca apar solicitari de aminare a ratelor sau de scutire a sumelor angajate pentru investitii si de aminare a clauzelor privind investitiile. In opinia sa, daca APAPS ar recurge la „stringerea surubului“ exista riscul ca „desprivatizarea sa aiba loc mai repede ca privatizarea“. El a remarcat ca a aparut „o tehnologie“ ca in postprivatizare sa se amine respectarea clauzelor, iar in doi-trei ani societatile sint devalizate de echipamente si acumuleaza datorii.