Un tir bulgaresc a intrat acum doi ani in casa familiei Stoica, din Galicea Mare, distrugind in intregime cele doua camere aflate la sosea. Familia avea depozitate in acele camere toate lucrurile, hainele si mobila, singura lor avere. De doi ani se judeca, incercind sa-si recupereze bunurile pierdute. Intre timp, cei opt membri ai familiei traiesc inghesuiti in doua camere strimte si insalubre, care stau sa cada.
Viorica Stoica are patru copii. Cel mai mic este Marian, un baietel de patru ani. Una dintre fetele Vioricai e maritata si traieste tot in casa parinteasca impreuna cu sotul, baietelul lor de patru luni si o fetita de 13 ani, copilul sotului dintr-o casatorie anterioara. In total sint opt persoane care locuiesc in cele doua camere ramase dupa „vizita“ tirului. „Cind aveam patru camere era bine. Aveam si noi unde sa stam toti. Acum stam claie peste gramada, dormim pe jos, ca nu avem loc in cele doua paturi si in pat dorm numai cei mici. Bunica tot de-asta a murit, ca dormea pe jos si s-a imbolnavit. Am pierdut, cind cu accidentul, mobila, frigiderul, pasarile, absolut tot. Acum sintem saraci lipiti si nu reusim sa luam nimic inapoi de la bulgar. Nici macar nu se prezinta la procese“, a spus Ramona, una dintre fete. Ea isi aminteste cu groaza ziua in care tirul a intrat in casa lor: „Cind a dat bulgarul in casa dormeam. Am stat dupa aceea in spital cu sirme in gura si puteam sa maninc numai biscuiti cu lapte, pe furtun“. Fata are acum si responsabilitatea cresterii baietelului de patru luni caruia nu poate sa-i ofere conditiile care ar trebui.
Familia Stoica nu spera sa reconstruiasca camerele distruse
Venirea frigului a inrautatit si mai mult situatia celor opt suflete. Imbracat in hainute groase, Danut incerca sa gaseasca ghemuit in bratele mamei putina caldura. „E prea devreme sa bagam lemne, ca nu avem. Iarna mai bagam pe soba crengi de castan uscate, luate de pe canal, dar ne incalzim mai ales cu floarea-soarelui“, a spus Luminita, cea mai mare dintre copii. Holul care da spre camera de dormit a fost transformat in „bucatarie“. Pe un resou, intr-o cratita de un litru, fierbea ceea ce ar fi trebuit sa fie mincarea pentru intreaga zi a familiei. „Mincam cartofi tot anul si vara mai luam cite o rosie din gradina asta de linga casa, singura noastra bucata de pamint. De unde carne, ca nu avem decit alocatiile de la copii si ce ne mai dau oamenii cind muncim cu ziua la prasit, la vie…“, a adaugat Luminita. Viorica, mama copiilor, era plecata prin vecini, sa-i ajute la stinsul cocenilor si sa mai faca rost de o bucata de piine pentru copii. La fel si sotul Ramonei. Fetele cele mari se ingrijeau de mincare si de spalatul rufelor.
Acum toata familia asteapta cu speranta data de 2 decembrie, un nou termen al procesului cu soferul tirului care le-a complicat viata si le-a luat si minimul de confort pe care il aveau. Toti stiu ca a cistiga procesul este singura sansa de a reveni la viata de dinainte care, fara a fi prospera, era totusi cu mult mai buna decit cea de acum.
