Cei care vor sa nunteasca si sint din Rast sau din comunele din jur au motive intemeiate sa nu se indoiasca de reusita petrecerii lor. Dar asta cu o singura conditie: sa-l tocmeasca pe Stefan Pitulici, violonist de soi care face cinste locurilor cu maiestria cu care isi plimba arcusul pe corzile viorii. Ucenic al lui Fane Stroe si dedicat trup si suflet acestui instrument de la virsta de sase ani, Stefan a cistigat toate festivalurile de folclor din tara din 1995 si pina acum.
La cei 25 de ani, Stefan Pitulici are deja reputatia unui maestru al viorii. Talentul lui este recunoscut nu numai de oamenii din sat care se bucura sa-l aiba la nunti, ce-i drept, pe bani grei, dar si de specialisti. In 1995 a cistigat Festivalul „Maria Tanase“, sectiunea instrumentala, si dupa aceea a urmat un sir lung de succese, revenindu-i toate trofeele festivalurilor nationale si internationale de pina acum. Nascut talentat, Stefan si-a cizelat harul primit de la Dumnezeu. A urmat Liceul de Muzica din Craiova, iar ucenicia la Fane Stroe l-a ajutat sa ajunga mai aproape de perfectiune. „Cind aveam sase ani, tata mi-a pus vioara in brate. El a fost modelul meu. Apoi a urmat ucenicia la Fane Stroe care a fost pentru mine idol, zeu. Am ajuns la el printr-o intimplare. M-a auzit cintind, i-a placut si m-a chemat la el“, si-a amintit Stefan.
Talentul se intretine
cu multa munca
Nascut intr-o familie de lautari, Stefan se simte mai degraba inclinat spre muzica simfonica: „Toate festivalurile de folclor pe care le-am cistigat nu mi se par o realizare prea mare. A fost mai mult intimplator. Nu folclorul este marea mea dragoste. Prefer sa cint cafe-concert si imi place muzica simfonica. Piesele mele de referinta sint Vinzatoarea de placeri si Avant de mourir“. Orice pasiune presupune eforturi sustinute si sacrificii. Stefan exerseaza intre patru si cinci ore pe zi si preda muzica la o scoala din Craiova, dupa ce inainte a predat chiar in satul natal, Rast. „In timpul liceului exersam opt, chiar zece ore pe zi. Acum le-am redus la patru. As minti daca as spune ca nu este zi in care sa nu pun mina pe vioara, dar nu fac pauze foarte lungi“.
La tara, scoala nu e mare pricopseala
Profesoratul i-a dus numai dezamagiri: „Copiii din ziua de azi sint indiferenti fata de muzica. O iau ca pe o materie de umplutura si nu-si dau deloc interesul. Mi-ar placea sa predau la Liceul de muzica din Craiova“. Pentru ca salariul de profesor este foarte mic, Stefan mai cinta la nunti impreuna cu tatal sau. In plus, are si el doi ucenici pe care incearca sa-i invete meserie: „Dau lectii de muzica la doi copii din Salcuta. Unul dintre ei are 14 ani, iar celalalt are 12. Parintii i-au luat de la scoala si au preferat sa invete o meserie de viitor. Ce sa faca cu opt clase, la tara? Asa, daca sint lautari, macar stiu sigur ca nu or sa moara de foame“. Cel mai mare vis al lui Stefan este sa ajunga sa cinte cafe-concert pe o croaziera pe Pacific.
