Traficul cu produse „importate“ din Ungaria sau Iugoslavia reprezinta o sursa de cistig pentru severinenii ramasi fara un loc sigur de munca. De mai multa vreme, aproape ca nu mai exista autocar care pleaca din Gara Drobeta Turnu Severin spre Iugoslavia sau tren, spre Timisoara, care sa nu aiba printre calatori cite un negutator severinean. Micul trafic de frontiera e din nou in floare, asa cum era si inainte de 1989, chiar daca la acea vreme numarul sirbilor care veneau cu marfa in Severin il depasea net pe cel al romanilor.
Severinenii isi aduc aminte cu o oarecare nostalgie de locul supranumit „piata sirbilor“, unde iugoslavii vindeau zilnic blue-jeansi si guma de mestecat, organizindu-se chiar excursii din diferite zone ale tarii in orasul de la Dunare, pentru cumparaturi. Acum, aceeasi piata a fost ocupata de „fratii“ de peste Prut, iar sirbii au ramas doar o amintire. De ceva timp, situatia s-a inversat. Romanii sint cei care pleaca acum cu marfa in Iugoslavia sau Ungaria, intorcindu-se de acolo cu produse alimentare. Multi imprumuta bani pentru a investi in marfa pe care o vor aduce in tara. Din Ungaria se aduc in special produse electrocasnice, cosmetice si produse alimentare, in timp ce de la sirbi, severinenii aduc detergenti, produse de curatat, vegeta, tigari si alcool fara timbru, foi de placinta. In Iugoslavia, preturile la produsele alimentare sint comparabile cu cele din Romania, astfel ca negutatorii prefera sa le cumpere din Ungaria si sa le revinda in Severin la preturi cu 10.000-20.000 de lei sub cel al pietei.
Din somera, comercianta de prima clasa
Totul incepe in Gara Drobeta Turnu Severin sau din zona vamii. Zeci de autocare pleaca pe tot parcursul zilei spre Vama Nadlac, de unde severinenii trec in Ungaria. Szeged si Beckescsaba sint cele doua orase din Ungaria care au fost „asaltate“ de severineni. Ei cumpara produse din carne si le revind cu 10.000 de lei mai ieftin decit pretul din magazinele severinene de profil. „Ma costa mai putin de 600.000 de lei transportul dus-intors, dar ma intorc cu marfa multa si, daca o vind pe toata, scot mai mult de doua milioane de lei la transport. Mai merg cu o prietena, care nu lucreaza nici ea, cu autocarul. Trebuie sa stii ce se cauta. Mai putina imbracaminte si lucruri scumpe, dar mai multa mincare. Daca aduci mincare mai ieftina ca la noi, e imposibil sa nu o vinzi. La citeva drumuri pe luna, ies bani frumosi. Oricum, nu facem mai mult de doua transporturi pe luna, din cauza oboselii si pentru ca trebuie sa vindem marfa sa ne scoatem banii. In plus, trebuie sa nu trecem de prea multe ori prin vama, pentru ca se mai intimpla sa nu putem trece cu toata marfa si atunci ni se confisca. Mai si pierzi, dar tot e mai bine decit sa stai acasa“, a spus Mariana P., de 37 de ani, somera, fosta salariata la SC CELROM SA Drobeta Turnu Severin.
Vegeta sirbeasca a devenit valuta forte
Desi un turist are dreptul sa introduca in tara, lunar, un cartus de tigari si doi litri de alcool, baxuri intregi de marfa fara timbru trec dintr-o parte in alta, multe dintre cartuse luind drumul vinzarilor la colt de strada, fapt ce a devenit deja un fenomen in Severin. Multi dintre locuitorii municipiului au renuntat sa mai cumpere tigari de la magazin, preferind sa achizitioneze pachetele cu citeva mii de lei mai ieftin, direct de pe strada. Acestia sint ultima veriga in lantul comerciantilor care aduc marfa din Iugoslavia sau Ungaria. Pachetele de tigari Monte Carlo sau Winchester fara timbru se vind cu 13-14.000 de lei, fata de 15-16.000 cit costa in magazin, in timp ce cartusele sint cumparate din free-shop-uri sau din magazinele de afara la preturi cuprinse intre sapte si noua marci germane. O calatorie pina la Negotin sau Pancevo costa intre 70.000 si 160.000 de lei, dar severinenii trebuie sa-si faca din timp rezervare pentru a calatori. Firmele de transport s-au inmultit, concurenta a devenit acerba, astfel ca negutatorii a trebuit sa-si faca o clientela fidela, care sa le asigure si o stabilitate a cistigurilor. Cele mai vizate sint institutiile bancare, unde salariatii isi permit sa cumpere mincare in cantitati mai mari, cu plata la salariu. In Iugoslavia, severinenii mai pleaca si cu marfa, pe care o vind in piete, banii astfel cistigati fiind investiti in marfa. Bine cunoscuta Vegeta se vinde bine pe piata severineana, dar si foile de placinta sau prajiturile gata pregatite care asteapta numai sa fie incalzite. Inca de la plecare, severinenii isi pun deoparte 10-20 de marci germane, reprezentind „cotizatia“ pentru a fi lasati sa treaca cu marfa dincoace de granita. Desi se mai intimpla ca marfa sa le fie confiscata, ei sint multumiti de cistigurile din micul trafic de frontiera.
