Pentru oameni, apa e un miracol, un dar dumnezeiesc care intretine viata. Dar uneori, apa inseamna si distrugere. De la potopul biblic, oamenii se tem de furia apelor, de suvoaiele navalnice care matura totul in cale. Insa, nu e nevoie de un torent ca sa semeni distrugere; un firicel de apa se dovedeste mai stricator decit o furtuna, atunci cind curge fara intrerupere. Pentru zeci de familii din Turceni – Gorj, apele din localitate au devenit un adevarat blestem care le distruge casele si le transforma cimpurile in mlastini. Din ce in ce mai adinc, an de an, oamenii asista neputinciosi la scufundarea propriilor locuinte. Iar furia molcoma a apelor nu a iertat nici mortii.
Pentru guvernanti, localitatea gorjeana Turceni este o comuna in care, din cauza actiunii omului, apa a iesit la suprafata si afecteaza gospodariile localnicilor. Pentru majoritatea turcenenilor, viata in propriile case a devenit un cosmar care ii chinuieste de aproape cinci ani. O ploaie mai navalnica si casele din centrul comunei se scufunda sub ape, un pas mai apasat si podeaua cedeaza, putreda, sub greutatea corpului. Curtile oamenilor sint brazdate de canale prin care circula suvoaie de apa; pe alocuri, citeva scinduri tin loc de podet pentru a trece peste firul de apa si a evita noroiul permanent din curte. De cinci ani, Turceni este o localitate in care casele se scufunda putin cite putin. In centrul comunei, aflat ceva mai jos decit celelalte gospodarii, „asediati“ de ape, oamenii s-au retras treptat. In camerele cu pereti mucegaiti, lucrurile stau adunate in mijloc, oamenii dorm in paturi improvizate, la hotel sau pe la rude. Si toate astea, doar pentru ca, intimplator, s-au aflat in calea apelor.
Cind omul distruge natura
In 1979, in folosul Termocentralei de la Turceni a fost amenajat, in Valea Ceplea, la vreo doi kilometri de sat, un depozit de cenusa si zgura. Acesta a fost folosit pina in 1984, cind a fost temporar scos din uz; dupa ce societatea SC Termoelectrica SA l-a repus in functiune in 1994, nivelul la care a ajuns depozitul de zgura si cenusa a depasit cota de 170 de metri. Aparent fara legatura, in 1996, in casele din centrul orasului a inceput sa apara apa; de la infiltratii la inceput inofensive, balti permanente pe la talpa casei si izvoare tisnind la coltul camerelor, pina la valuri de apa revarsate din fintina. Mai afectate au fost citeva gospodarii din centrul comunei, caminul cultural, scoala si o biserica, ale caror ziduri au cazut prada mucegaiului. Treptat, oamenii au inceput sa vada cum umezeala roade zilnic peretii caselor si le inunda pivnitele. A fost nevoie de patru ani si peste 150 de hectare de pamint arabil transformate in mlastina pentru ca autoritatile sa ia in serios plingerile localnicilor si sa inceapa sa investigheze cauzele invaziei apelor. Comisii peste comisii, specialisti de la diverse ministere, rapoarte si expertize au pus in evidenta faptul ca scufundarea treptata a gospodariilor are cauze de natura antropica(!). Altfel spus, omul e de vina!
Umezeala si putreziciune
Insistente, apele au distrus peste saptezeci de gospodarii; oamenii s-au trezit cu suvoaie de apa curgind prin casa, cu ciuperci rasarind la baza peretilor, cu mucegaiul punind stapinire pe fiecare centimetru patrat de zid. Ca sa incerce sa controleze scurgerea apelor, au sapat santuri; au spart fintinile pentru ca apa sa nu se mai reverse peste margini, au creat un sistem intreg de santuri si conducte pentru a se feri din calea capricioaselor izvorase. Mincata de ape, baza dealurilor din spatele caselor s-a surpat in curtile oamenilor; beciurile au cazut prada ciupercilor; gradinile de legume s-au transformat in mlastini. Nici mortii nu au scapat de asediul apelor; partea de nord a cimitirului din Turcenii de Jos s-a scufundat treptat, iar mormintele mustesc de apa. Plante de balta si ciuperci au crescut in voie linga crucile putrezite. Oamenii nu isi mai ingroapa mortii acolo, pentru ca locul e imbibat de apa. De-a lungul anilor, cimitirul s-a mutat treptat in zone mai inalte, la adapost de ape.
Blestemul apelor
Haralambie Iliescu are 82 de ani si se deplaseaza cu greu prin curtea brazdata de podete. Din patru camere, nu mai poate folosi decit una si, in curind, si aceea va cadea prada mucegaiului. Dupa ce au incercat citiva ani sa lupte cu infiltratiile si cu mucegaiul, sotii Iliescu au renuntat. Anul trecut si el, si Elisabeta, sotia lui, au avut mina in ghips din cauza ca au alunecat pe noroaiele din curte. Locuinta lor seamana cu cea a unor sinistrati; toate lucrurile ingramadite in mijloc, mucegai pe pereti si podele putrede. Luna de luna, batrinul a insemnat cu creionul, pe zid, umezeala crescinda. Peste drum de casa lui se intind hectare intregi de papura: acolo ar fi trebuit sa fie o cimpie manoasa, iar pamintul rodnic, cu spice in vint. „Nu mai stiu de unde o fi apa asta; unii au zis ca e de la pinza de apa freatica, altii ca e de la depozitul de pe deal, dar noi nu mai putem trai! Oameni batrini ce sintem, sa stai sa vezi cum se darima casa pe tine si cum iti putrezesc lucrurile“, se plingeau sotii Iliescu. Maria Birau are 78 de ani, ciuperci in casa si santuri pline de apa prin toata curtea. De doi ani nu a mai pus covoare prin casa; le-a gasit mucegaite din cauza ca podeaua de lemn e tot mereu umeda. Nicolae Bisca prefera sa doarma pe la rude decit sa mai stea in casa; apa a sapat adinc la temelia locuintei sale, care se poate prabusi oricind. Dumitru Surdu, de 77 de ani, nu mai credea sa apuce vremea cind sa asiste neputincios la degradarea constanta a locuintei. Din casa lui, construita in 1990, a facut un fel de fortareata plutitoare. A sapat canale de o parte si de alta a camerelor ca sa impiedice apa sa ii inunde locuinta; a facut un sistem intreg de redirectionare a suvoaielor si de deversare a acestora dincolo de gospodaria lui. Cu pretul a milioane de lei cheltuite si cu o revolta crescinda fata de indiferenta autoritatilor si de zadarnicia muncii sale.
Inca un an la cheremul apelor
Autoritatile locale si judetene au initiat un program pe care il vor sustine financiar mai multe ministere; SC Termoelectrica SA a finantat elaborarea unui studiu hidrologic si a unui studiu privind impactul pe care depozitul de zgura si cenusa l-a avut asupra mediului. O parte din lucrari, cele de reparare a defectiunilor de la sistemul de recirculare a apei tehnologice la depozitul cu pricina, au si fost facute. Au ramas oamenii; cele cinci locuinte aflate in pragul prabusirii si inca 65 grav afectate. Pina acum, lucrarile pentru drenarea de adincime a apelor din Turceni si de consolidare a caselor afectate se afla in stadiu incipient. Primarul localitatii Turceni, Ion Dumitrascu, spune ca mai e putin, nici un an pina cind invazia apelor va putea fi controlata. O parte din cele 46 de miliarde de lei, bani necesari pentru inceperea lucrarilor de drenare, au fost alocate, iar daca vremea va permite desfasurarea lucrarilor, peste noua luni, cursul apelor va putea fi tinut sub control.
