Se spune ca in viata fiecaruia dintre noi exista un moment in care realizam ca sintem adulti, ca avem, dincolo de drepturi, si indatoriri, probleme de rezolvat si concesii de facut. Pe baieti ii maturizeaza armata, pe fete, virsta, dar toti pot spune ca iau viata in piept atunci cind se angajeaza intr-un colectiv. Pentru ca si munca in echipa este o arta!
Cite sperante, griji, temeri sau iluzii iti faci in dimineata in care te duci pentru prima data la serviciu; dupa euforia inceputului, in care iti dai seama ca esti printre privilegiatii sistemului care au o slujba datorita meritului propriu, urmeaza, de regula, angoasa momentului in care iti dai seama ca nu vei fi singur! In afara de seful zimbitor si manierat (asa e orice inceput, frumos si roz!) care ti-a spus ca ti-ai cistigat dreptul la munca si la salariu, mai exista multe alte persoane, chiar colegii tai de serviciu, pe care trebuie sa ii cuceresti si in fata carora trebuie sa te impui. Grea intreprindere, mai ales ca si una si alta se exclud, cel putin la prima vedere! Adjunctul sefului, conducatorul de departament, colegul de birou, centralista, secretara, portarul, omul bun la toate, toti acestia sint cei pe care va trebui sa ii transformi din necunoscuti, a priori nedusmanosi, in cunoscuti, colegi, de preferat prietenosi. Sau macar impartiali!
Oamenii de stiinta au comparat societatea cu o jungla, pornind de la faptul ca regulile acesteia guverneaza structura organizatorica a unei firme. Cel mai puternic face legea, cei mai putin puternici vegheaza la respectarea ei, unii isi marcheaza vizibil si violent teritoriul, altii te pindesc din umbra si iti speculeaza slabiciunile. Daca ai noroc si esti de buna-credinta, poti sa dai peste vreun binevoitor care sa te ghideze si sa te initieze in mersul treburilor. Pentru ca exista un cod nescris al angajatilor; un tipic intreg pe care trebuie sa il urmezi.
Asa da!
Ca angajat de rind, pierdut in hatisul acestei jungle si nestiind decit ca exista zone interzise, zone minate si foarte putina libertate, trebuie in primul rind sa inveti ce poti si ce nu poti sa faci. Daca ar fi sa faci o lista, lucrurile „permise“ sint cel mai usor de numarat. De exemplu, un da hotarit initiativei de a te oferi voluntar sa faci lucruri in fata carora ceilalti nu arata prea mult entuziasm. E adevarat, trebuie sa pastrezi justa masura; una e sa te oferi sa fii ofiter de serviciu in zilele de sarbatori legale si alta e sa fii comisionarul tuturor in detrimentul obligatiunilor de serviciu. Indicat ar fi si sa abordezi o mina senina si vesela, evitind insa sa faci pe clovnul, sa te arati prietenos si interesat de problemele celorlalti. Evitati insa excesele, nu fiti nici palavragiu, birfitor, siciitor sau prea curios. Vedeti-va de treaba si, daca se poate, fiti cumsecade; daca nu, nu!
<b?Asa nu!
In nici un caz nu actionati de la bun inceput ca un fel de „cel mai bun-unicul-capabilul-care stie tot“, chiar daca dumneavostra credeti asta. Pastrati-va credintele pentru atunci cind planuiti momentul si alegeti materialul din care va veti construi statuia! Evitati disensiunile si conflictele cu cei din jur (si mai ales cu sefii), cel putin la inceputul carierei, altfel…e putin probabil sa mai aveti asa ceva. Evitati, de asemenea, comportamentul lingusitor; chiar daca pare cea mai simpla solutie care ar rezolva o gramada de probleme, nu cadeti in aceasta capcana, mai ales daca intentionati sa va creati o cariera pe baza capacitatii profesionale. Daca sinteti mai nervos din fire, nu va lansati in polemici sau nu incercati sa demonstrati, cu orice pret, ca aveti dreptate. Chiar daca aveti, s-ar putea sa platiti un pret prea mare. Si mai e ceva: NU disperati! Oricite greutati veti intilni, oricite sicane vi se vor face, nu disperati; pina la urma va veti cistiga locul dumneavoastra in cadrul colectivului si apoi, niciodata lucrurile bune nu vin de la sine. In ultima instanta, ginditi-va ca „tortionarii“ dumneavoastra de azi au fost si ei, cindva, proaspat angajati si au avut si ei parte de calvarul colectivului ostil. Asa ca aveti grija cum va veti purta cu viitorii colegi!
Daca altfel nu se poate…
Exista si posibilitatea (rara, speram!) ca orice ati face si oricit ati incerca, sa nu aveti nici un succes! Seful sa va boscorodeasca si sa va ajunga frecvent pe la urechi zvonul ca v-ar schimba imediat cu altcineva, colegii sa bea in continuare cafeaua fara dumneavoastra si sa schimbe subiectul de indata ce apareti in raza lor vizuala sau, de cite ori vreti sa intrati in lift o data cu ceilalti, sa vi se inchida usa in nas. Ca sa va menajati sensibilitatea, dati-va un ragaz: daca in sase luni, sa zicem, nu se schimba in bine situatia, iar mersul la serviciu devine un adevarat chin care nu va aduce nici o satisfactie, cautati-va altceva de lucru. Daca ati reusit partial, adica v-ati facut citiva amici, dar sinteti in continuare privit (si tratat) cu neincredere, ba chiar rautate, asta inseamna ca sinteti pe drumul cel bun. Sigur, aveti posibilitatea sa stringeti din dinti si sa mergeti mai departe, imun la rautati sau (de ce nu?) sa scoateti, la rindul dumneavoastra, coltii. Doar aveti dreptul la spatiul virtual aferent functiei dumneavoastra! Si, in plus, aveti avantajul de a avea colti noi si… netociti! Alegerea va apartine!
