La Amarastii de Jos, aplicarea Legii fondului funciar este aproape incheiata. Citiva nemultumiti se mai lupta cu morile de vint, in speranta ca si dreptul lor de proprietate va fi recunoscut de functionarii primariei. Pentru cele citeva cazuri ramase nerezolvate, cei indreptatiti sa faca lumina, din comoditate sau din nestiinta, ii trimit pe oameni la instantele de judecata. De zece ani, de cind judecatoriile sint inundate de procese legate de proprietatea pamintului, oamenii au invatat ca, decit sa umbli ani intregi pe drumurile judecatii, mai bine-ti vezi de treburi.
Pe o cerere care se presupune ca nu exista s-a reconstituit o parte din dreptul de proprietate
Florea Voicu, agricultor din Amarastii de Jos, avea trecut in Registrul Agricol, dupa care s-a facut reconstituirea dreptului de proprietate, 18 ari de teren intravilan situat chiar in centrul comunei,unde isi avea si casa. Din cauza politicii de sistematizare a comunelor, care a fost aplicata in sate prin anii ’60, lui Voicu i s-a demolat casa si i s-a luat curtea pentru amenajarea unui parc comunal. Intr-o vatra de sat de linga biserica fosta CAP i-a construit o alta casa, in care batrinul si-a gasit obstescul sfirsit. Inainte de deces, Voicu a lasat prin testament intreaga avere mobila si imobila Mariei Mitroi, din aceeasi localitate.
De-a lungul timpului, ceea ce s-a vrut a fi un parc a ajuns, de fapt, un teren viran, pe care, dupa aparitia Legii fondului funciar, vechii proprietari ai terenului l-au revendicat. Printre cei care au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a fost si Gheorghe Mitroi, care solicita cei 18 ari de intravilan din parcul comunei in numele mamei sale, Maria Mitroi. Comisia comunala de aplicare a Legii 18/1991 i-a dat cele citeva hectare de teren extravilan mostenite de la defunctul Voicu, dar nu i-a dat si intravilanul din parc. Alte persoane aflate in aceeasi situatie, cu teren intravilan situat in parcul comunal, au cistigat dreptul de proprietate in instanta, dar, din nu se mai stie ce motive, lui Gheorghe Mitroi nu i s-a recunoscut proprietatea pe motiv ca acolo ar fi domeniu public. Mai mult, locul pe care fosta CAP i-a construit casa lui Voicu a fost revendicat de proprietarii initiali, carora li s-a recunoscut dreptul de proprietate.
Secretarul primariei, Gheorghita Dinu, sustine ca Mitroi nu a depus cerere pe Legea 18/1991, dar nu poate explica de ce a fost pus in posesie cu extravilanul mostenit de la Voicu. Stie numai ca de la primarie i s-a dat o adeverinta catre instanta, dupa care i s-a respins actiunea. Celalalt proprietar al intravilanului din parculet, Gheorghe Popescu, si-a cistigat pamintul in instanta si a venit cu executorul judecatoresc pentru a fi pus in posesie.
Caminul cultural, liceul si primaria sint pe pamintul Mihaestilor
„Nu-i bine sa ai casa la sosea, sustine Elena Mihaescu. De cite ori au astia de facut cite ceva, te zboara din casa si nu ai cui te plinge. Noua, cind s-a construit caminul cultural, ne-au luat o parte din gradina. Dupa ce s-a aprobat construirea liceului din sat, ne-a mai luat o parte din curtea casei. Cind au vrut sa faca primarie, ne-au luat si restul. Ajunsesem sa avem casa ingradita de institutii publice si sa nu mai avem acces la ea pe niciunde. Atunci am hotarit s-o demolam si sa ne mutam la bloc, ca oricum ne luasera tot. Dupa ce au aparut legile cu pamintul, ne-am cerut si noi drepturile. Nu am cerut sa se darime ce s-a construit pe pamintul nostru, dar sa ni se dea in echivalent pamint intravilan. Din 1980 stam la bloc, ca vai de noi. Terenul de la caminul cultural ni s-a dat mai demult, prin hotarirea consiliului comunal, si dupa o saptamina ni s-a luat inapoi pe motiv ca nu ne-am construit casa. Tot satul stie ca e pamintul nostru, numai primaria nu vrea sa stie. Am pus si eu mina pe doi ari de linga primarie, care au fost ai nostri, si am zis ca, daca ii mai ia cineva, il tai cu sapa. Ii muncesc, dar pe titlu nu mi-i da nimeni.“
Membrii familiei Mihaescu locuiesc de 20 de ani la bloc fara apa si fara caldura. In timp ce toti oamenii din sat si-au pastrat gospodariile, ei au fost nevoiti sa-si demoleze casa. Cu sapa in spate, in fiecare zi urca sau coboara scarile blocului spre apartamentul care le este casa. Necazul lor nu mai impresioneaza pe nimeni. Functionarii primariei se cramponeaza de faptul ca familiei i s-au dat 1.000 mp in curtea fostei CAP si i-a vindut. Nici un functionar sau ales din primarie nu s-a straduit sa gaseasca o solutie si pentru familia Mihaescu, pe motiv ca ce i s-a dat este suficient pentru a avea unde sa-si creasca o pasare si un porc. Oare?
