Factoringul poate determina cresterea exporturilor romanesti

Cresterea exporturilor romanesti reprezinta o preocupare permanenta a agentilor economici, care in schimbul unor livrari de bunuri si servicii incaseaza valuta forte. Uneori, din cauza conditiilor contractuale, incasarea valutei de la partenerul extern are loc dupa un anumit numar de zile, decalajul dintre livrarea marfii la extern si momentul incasarii efective generind probleme exportatorilor romani, care au nevoie imediata de resurse pentru a se finanta. In aceasta situatie, exportatorii romani se pot finanta de la banci in baza facturilor pe care le-au emis catre partenerii externi, trecind aceste facturi in proprietatea bancilor. In schimbul acestor facturi, bancile pun la dispozitia firmelor, de regula, 80% din valoarea acestora, restul de 20% fiind platit dupa incasarea efectiva a facturilor. Spre deosebire de credit, care poate oferi numai finantare, factoringul presupune un ansamblu de servicii, si anume: protectie impotriva riscului, finantare, colectare si urmarire. Cedarea incasarilor se realizeaza prin intermediul unei subrogari conventionale, prin simpla transmitere a facturilor, fara nici o alta formalitate, banca devenind proprietarul acestora si percepind o taxa pentru punerea la dispozitie a fondurilor.

Pentru a fi acceptate, facturile externe trebuie sa indeplineasca una din urmatoarele conditii:

1) contractul comercial de export sa aiba o modalitate de plata asiguratorie;

2) riscul de neplata al debitorilor externi sa fie acoperit de o societate internationala de factoring;

3) sa existe asigurarea EXIMBANK impotriva riscului de tara si impotriva riscului de neplata al debitorilor externi.

Apelind la factoring, puteti intra in posesia disponibilitatilor valutare fara sa platiti dobinda bancilor, ci numai o taxa denumita agio.