Floriana Sandu si baiatul ei dorm de cinci ani intr-un vagon de tren. Pina in 1996 au avut o viata normala. Locuiau intr-un apartament impreuna cu parintii Florianei. Dar, pentru ca nici atunci nu se descurcau prea bine cu banii, nu au putut sa isi plateasca intretinerea si au fost dati afara de persoana care tocmai cumparase apartamentul. Batrinii au plecat la tara, dar nu au vrut sa o primeasca si pe Floriana, care a ramas pe strazi sa se descurce singura. Femeia munceste ca ingrijitoare la un camin de copii. George isi ajuta si el mama cum poate, muncind prin gara la diversi patroni. Seara, cind Floriana se intoarce de la serviciu, se regasesc intr-un vagon de tren, unde isi petrec putinele clipe libere impreuna si isi odihnesc oboseala unei zile de munca.
Floriana are 37 de ani. Cei cinci ani de stat in gara, seara de seara, au intarit-o si inca nu si-a pierdut sperantele. Nu e deloc usor pentru o femeie sa petreaca noptile in gara, printre aurolaci, cersetori, hoti si indivizi dubiosi. Singura ei grija a fost sa nu pateasca nimic cei doi copii ai ei. Mihaela si George imparteau cu mama lor acelasi vagon de tren. Pina la urma, parintii femeii au acceptat ca fetita sa ramina la ei, la tara. Asta a insemnat enorm pentru Floriana. Macar fetita ei este in siguranta, merge la scoala si duce o viata normala. Cu George este mai usor. Are aproape 18 ani. Desi nici el nu e ferit de pericole. Odata a fost chiar jefuit si taiat cu cutitul de tigani.
Data afara de la serviciu pentru ca dormea acolo cu copiii
Cind s-a vazut pe drumuri, Floriana a incercat sa gaseasca solutii pentru ea si pentru copiii ei. „La inceput dormeam in gara, linga calorifer. Acum nu ne mai lasa, au pus gardieni… Am incercat chiar sa dorm cu copiii in centrul de plasament unde lucram. Cind pleca toata lumea, copiii mei se strecurau inauntru si dormeam in niste boxe, pe ciment. Dar era adapost si destul de cald. Cind sefii au descoperit ca dormeam acolo, m-au dat afara. Dupa aceea, m-am angajat in alt centru. Atunci am dus fetita la tara. Nu puteam sa o tin in gara…“. Dar faptul ca parintii femeii au fost de acord sa creasca fetita nu a insemnat ca Floriana a avut mai putine griji. „Periodic trebuie sa le trimit ceva, ba ulei, ba bani de lemne, de butelie… Daca nu am, imi striga. Dar inghit, ce sa fac! Daca fetita mea e bine, pot sa indur orice“, a spus plingind femeia. Din 1.200.000 de lei, salariul Florianei, aceasta trebuie sa cumpere mincare, haine, incaltaminte si sa economiseasca lunar o suma de bani pe care sa o trimita parintilor la tara.
Primaria nu a raspuns cererilor Florianei
Banii nu ajung pentru ca George sa mearga la scoala. Baiatul a facut doua trimestre in clasa a IX-a, la un liceu din Craiova. Dar a trebuit sa renunte. Sumele pe care le cistiga carind marfa sau descarcind vagoane sint importante pentru el si pentru mama lui. „Cind eu sint la serviciu, pe baiat il mai ajuta niste oameni care s-au atasat de el si un politist care ii mai da de lucru“. Floriana a facut mai multe cereri la Primaria Craiova pentru a i se da un apartament in care sa isi poata creste copiii. Dar nu i s-a dat nici o speranta ca ar avea prea curind apartamentul de care are atita nevoie. Cuvinte ca „ramineti in evidenta pentru solutionarea in conformitate cu prevederile legii“ nu au incalzit-o cu nimic pe femeia care stie ca trebuie sa paraseasca gara cit mai curind, pentru ca nu este un mediu in care sa isi creasca baiatul si fetita pe care o vrea aproape de ea. Floriana spera ca va veni si ziua cind nu va trebui sa se intoarca intr-un vagon de tren si cosmarul pe care il traieste acum va ramine in urma.
