De aproape patru decenii, Aurica Selevarta, o femeie din Malu Mare, sta imobilizata la pat, doar ea si neimplinirile vietii ei chinuite. Paralizata de la briu in jos in urma unui accident nefericit, femeia a luptat din rasputeri cu infirmitatea si, de bine, de rau, cu sau fara ajutor, a trait in strimtoarea casutei ei. Numai ca slabiciunea batrinetii si moartea rudelor care o ingrijeau au lasat-o pe Aurica mai neputincioasa ca oricind.
Fara pensie, fara alte venituri decit infimul ajutor social din bugetul sarac al primariei, femeia, acum in virsta de 66 de ani, traieste din mila vecinilor si plingind dupa un ajutor care nu se arata din nici o parte.
Singura pe lume, Aurica Selevarta mai spera totusi ca se va termina si amarul in care se zbate de zeci de ani. Moartea tragica a surorilor ei, a lasat-o singura si la cheremul unui cumnat, bolnav si el de darul betiei si care o terorizeaza cu scandalurile si reprosurile.
Suferind de mielita acuta si paraplegie, Aurica nu poate decit sa isi foloseasca miinile slabite, ca sa mestece in putinii cartofi primiti pomana de la suflete milostive. „Unde sa ma duc? N-am nici un ban, nici de mincare, nici de lumina, cumnatu’ ma bate, vine beat si ma ameninta ca ma da afara, ca aici e vatra lui. Stau la mila lumii si nimeni nu ma ajuta; ce vina am eu ca sint asa, ca nu stiu carte si nu pot sa umblu si eu dupa vreun ajutor?“, spune plingind femeia.
Reprezentantii autoritatilor locale au luat asupra lor intocmirea documentatiei necesare pentru ca, pe viitor, Aurica Selevarta sa beneficieze de un ajutor de handicap si de ingrijirea platita a vreunui om de suflet. Iacob Ianos, cumnatul femeii, spune ca el nu are nimic cu Aurica, dar ca nu o poate ajuta ca, si asa, are prea multe probleme. Chiar daca toti vecinii stiu chinul in care traieste Aurica, putini se incumeta sa ii treaca pragul, speriati de violenta barbatului alcoolic si de saracia lucie in care traieste biata femeie. „N-am mincat o rosie in anul asta! Nu am lemne de foc si nici puteri sa ma mai tirasc prin gradina dupa vreun vreasc sa ma incalzesc. Dupa ce ca sint asa, fara putere in picioare, mai vin sa mai si fure de la mine“ spune cu tristete femeia.
Pina cind se va gasi un binevoitor, un crestin cu frica lui Dumnezeu si mila de oameni care sa o ia pe Aurica si sa inceapa lungile drumuri pe la doctori, ca sa aiba si ea un venit, femeia va supravietui cu putina mincare de la vecini si cu speranta ca va avea liniste. Cindva, oriunde…
