Dupa ce au locuit intr-un vagon, Veronica Morosanu si Marin Ciuciu, impreuna cu cei doi copii traiesc de aproape o luna intr-un cotet, la periferia orasului Tirgu Jiu. Acestia isi duc zilele intre patru pereti de lemn mucegait, unde nu incap decit un pat si o soba. E greu de imaginat ca aici dorm, se spala si maninca fiinte omenesti. Ca sa nu inghete de frig, parintii si cei doi copii dorm ingramaditi in singurul pat pe care il au, dar si asa gerul isi face simtita prezenta in culcusul lor. Aratind ca o cusca, adapostul lor este mai degraba potrivit pentru animale. „Seara il iau in brate pe frate-miu si ne incalzim amindoi. Ne e frig. Nu avem curent, nu avem nimic“, a spus Alina, de zece ani.
Fosta „locuinta“ a celor patru a fost distrusa in urma unui incendiu produs din cauza unei luminari, ce a cazut aprinsa pe podea. Flacarile au mistuit tot ce aveau, oamenii raminind doar cu hainele de pe ei. Si asta, dupa ce reusisera sa faca rost de la binevoitori de un aragaz si un pat. Astfel, s-au vazut sub cerul liber in prag de iarna. Veronica, Marin si copiii lor s-au mutat intr-un cotet din spatele fostului vagon. Autoritatile gorjene cunosc situatia incredibil de grea a acestei familii, insa nu au ajutat-o in vreun fel.
Directorii Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului au sugerat parintilor sa-si lase copiii intr-un centru de ocrotire. Numai ca, pentru napastuitii oameni, copiii lor inseamna tot ceea ce au mai bun si mai drag in viata. Marin si Veronica cred ca locul lui Cosmin, de numai doi ani, si al Alinei, de zece ani, este linga parintii si nu intr-un centru de plasament. Uitind de frigul care se strecoara printre crapaturile peretilor umezi, de lipsa unei mese adevarate si de intunericul care se lasa o data cu lasarea serii, copiii gasesc motive sa rida si sa se joace. Alina se pregateste de scoala, invatind la lumina unei luminari, in timp ce Cosmin se zbenguie pe pat. Pentru ei, viata isi urmeaza cursul normal…
„Cind invat, aprind o luminare“
Parintii au solicitat sprijinul conducerii Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului, obtinind alimente si imbracaminte pentru copii. „Nu mai stim ce sa le mai dam de mincare. Nici nu vreau sa ma gindesc ce s-ar intimpla, daca s-ar imbolnavi. Nu avem decit banii pentru care muncim cu ziua, pe la oameni. Sintem someri amindoi. Traim in acest cotet de la inceputul lunii noiembrie. Bineinteles ca nu avem curent electric. Fata invata la luminare. Dupa ce ne-a ars vagonul, care era mai mare si in care mai aveam citeva lucruri, a trebuit sa ne mutam in cotet. Avem o soba. Facem focul cu rumegus, dar daca deschidem usa se duce toata caldura… Chiar daca traim asa, nici pe Cosmin si nici pe fata nu-i vom da la stat. Sper ca o sa se schimbe si la noi ceva…“, a spus Veronica Morosanu.
Alina spune ca invata la Scoala nr. 2 din Tirgu Jiu: „ Mi-ar placea la scoala, daca nu m-as mai trezi atit de devreme. Imi ingheata si picioarele. Am o pereche de pantofi… dar tot inghet, mai mult dimineata cind este mai frig. Am grija de Cosmin, cind mami si tati se duc sa munceasca. Cind vine cineva strain la noi, el plinge de frica sa nu-l ia. Cind invat, aprindem o luminare“. Nimeni nu poate stii daca Alina si Cosmin vor rezista in ghetoul in care traiesc in prezent. Parintii lor spera ca primaria sa le dea o locuinta sociala. Pina in prezent insa, acestia nu s-au ales cu nimic, fiind nevoiti sa indure in continuare foamea, mizeria si frigul.
