Leul din padurile oltenesti
Numele comunei doljene Leu se leaga, spun localnicii, de o intimplare in urma cu citeva sute de ani, de pe vremea turcilor. Ca sa-i inspaiminte pe haiducii care se ascundeau in adincurile padurii care era cindva pe locurile acelea, potera a adus un leu. Acesta a scapat din cusca si multi ani a haladuit prin padurile acelea; unii chiar spun ca leul s-a adaptat climei de pe la noi,
s-a…oltenizat, iar urmasi de-ai lui mai gasesti si azi prin paduri. Prin cele care au mai ramas, evident!
Cutia cu turnatorii
Ca sa fie la curent cu problemele urbei, Mihai Nicu, primarul comunei Leu, a instalat la intrarea in sediul primariei o cutie metalica in care cetatenii care au nemultumiri sa le scrie negru pe alb si sa le faca publice. Pe linga problemele comunitatii locale, in cutia cu pricina poposesc adesea adevarate turnatorii, reclamagiii de profesie, atotstiutori si documentati, sesizind mai-marii comunei cu privire la cea mai mica (sau mare) abatere de la corectitudine. Tema predilecta a plingerilor este proprietatea pamintului; reclamatiile semanind cu un alt fel de registru agricol, in care fiecare satean este prezent, in functie de: suprafata de pamint pe care o are, pe care o munceste, pe care ar trebui sa o aiba, cit teren este in plus, unde, de cind, in detrimentul cui….s.a.m.d.!
„Ce placuta?! Dam cu vopsea!“
Pentru ca bugetul e auster de cind se stie, iar impozitele se aduna greu, autoritatile locale din comuna Leu s-au gindit sa renunte la placutele de pe case si sa le numeroteze …cu vopsea! „N-am bani de placute! Am luat vopsea ca sa numerotam casele. Cum sa pun eu placuta de 30.000 de lei pe o casa de chirpici si fara gard? E ca si cum ai purta cravata pe gitul gol!“, a spus primarul Nicu Mihai.
Investitii in limita banilor
In limitele banilor disponibili, in putine comune doljene se mai fac investitii; in Leu, anul acesta, prioritate au avut cazanele de la centrala de incalzire a scolii, care au fost modernizate, acoperisul unor mese din tirg, caminul cultural, care a fost renovat pe exterior urmind ca, anul viitor, sa fie amenajat si interiorul. Din sponsorizari (iar primarul s-a dovedit a fi cel mai darnic) s-au construit si slobozit citeva fintini in comuna si citeva troite, pentru sufletul si mintuirea celor trecuti in nefiinta.
Cartiere in … -ani!
Desi nu are decit doua sate arondate, satul Zanoaga si satul de centru, comuna Leu este impartita (mai mult in constiinta oamenilor decit in actele oficiale) pe cartiere. Originea denumirilor s-a pierdut in timp, dar pitorescul acestora a ramas. Exemple toponimice: cartierul Golani, Plesani, Delani, Grozani, Cioflani…
Centrala cu consum economicos
La Primaria comunei Leu, sobele sint reci, iar aerul – cald; nu e vorba de vreo imposibilitate, vreun paradox al fizicii; pur si simplu, edilii comunei au renuntat la incalzirea descentralizata pe baza de combustibil lemnos si au trecut la incalzirea centralizata pe baza de combustibil lichid. Desi in primarie exista de mai bine de trei ani o centrala cu incalzire pe motorina, abia de anul trecut ea a fost la treaba. Motivul? Edilii din vechea legislatura s-au temut ca vor consuma prea multa motorina, asa ca instalatia a ramas…in conservare.
Asteptind un ARO
Si cum iarna trecuta a fost usurica si consumul s-a dovedit rentabil si econom, la primarie exista chiar un stoc de combustibil care ajunge…pentru vreo doua ierni! Si ar acoperi si kilometrii facuti pe cimpuri, pentru masuratoarea pamintului, daca sefilor de la consiliul judetean le-ar veni gindul bun sa doteze autoritatile locale din Leu cu o masina de teren. Nu neaparat jeep. Si un ARO ar fi bun!
Natura si vrea, si poate, dar omul nu are bani!
Putine localitati doljene se pot lauda cu bogatiile naturale ale comunei Leu; la marginea comunei, peisajul de deal se fringe brusc si ascunde, intr-o vale mustind de izvoare, doua lacuri. Chiar daca unul din ele a cam secat, lacurile din Leul Mic sint celebre printre pescarii amatori sau craiovenii care, la sfirsit de saptamina, cauta un loc verde si retras. Autoritatile locale din Leu au ochit zona lacurilor, numita de localnici Baraneasca, pentru a amenaja acolo un lac mai mare. Potential exista, relieful corespunde, dig sa fie! Sau, mai bine zis, sa se construiasca. Numai ca, intreaga lucrare ar costa cam 5-6 sute de milioane de lei, bani pe care bugetul local nu ii are. Cu putin ajutor si multa darnicie din partea consiliului judetean, digul odata construit ar fi primul pas spre o investitie cu adevarat pitoreasca si turistica. Chiar daca, de ceva vreme, lacurile cu pricina nu se mai afla in grija si administrarea autoritatilor locale, daca natura tine cu progresul local…toate au o solutie!
• Pagina realizata de Mioara DRAGALINA si Florentina ENACHE
