La inceputul anilor ’90, dupa ce entuziasmul evenimentelor din decembrie ’89 s-a mai domolit, multi romani s-au grabit ca, intr-un fel sau altul, „sa puna mina“ pe cit mai multe din „operele“ lui Nicolae Ceausescu sau pe cele referitoare la acesta. Cei care aveau in propria biblioteca o astfel de carte au pus-o bine cu gindul ca vreodata, dupa ce o vor vinde vreunui colectionar trasnit, se vor umple de valuta. Deziluzie totala, insa! La mai bine de zece ani de la sfirsitul epocii de aur, cel putin in Craiova, cartile cu coperti rosii si scris aurit nu au nici o cautare pe piata. Ele zac sub un strat gros de praf in biblioteci si ii fac pe detinatorii lor sa fluiere a paguba.
„N-am mai vazut o carte comunista de mai multi ani“, zice Ilie Panduru, unul dintre anticarii Craiovei. Isi aminteste apoi ca, in urma cu doua luni, le-a vindut totusi unor tineri o biografie a lui nea Nicu: „Adolescenta si viata revolutionara a tovarasului Nicolae Ceausescu“. 30.000 de lei a luat pe carte. Oricum, mai mult de atit nu i-ar fi dat nimeni, afirma cu convingere anticarul. La rindul lui, Mircea Barbu, vinzator de carti vechi, cu ani de experienta in domeniu, spune ca pina acum nu a avut prilejul sa vinda vreo carte omagiala. O singura data presedintele filialei unui partid parlamentar l-a dus la sediul partidului si i-a aratat o biblioteca plina cu astfel de carti. L-a intrebat apoi daca n-ar putea sa-l scape de ele, bineinteles contra cost. „Am refuzat categoric oferta, pentru ca riscam sa ramin cu marfa in soare. Nimeni nu e interesat de tezele, congresele si conferintele impuscatului. Cel putin eu, unul, nu am primit nici o cerere in acest sens“, spune Mircea Barbu.
S.P., anticar de profesie, isi aduce aminte ca in urma cu citeva luni cineva a incercat sa-i „plaseze“ o carte omagiala, fara succes insa: „Cerea o groaza de bani pe volumul respectiv, cam o mie de marci germane. In Craiova n-ar fi obtinut de la nimeni banii acestia, asa ca l-am trimis la Bucuresti, unde avea sanse mai mari sa scape de cartea respectiva. Acolo vin tot felul de straini cu gargauni in cap, care colectioneaza operele lui Che Guevara, Castro, Mao Tze Dung, Ceausescu s.a.m.d.“, spune S.P.
Nimeni nu este interesat de literatura comunista
Prin intermediul anticarilor am incercat sa dam de citiva dintre colectionarii de literatura comunista. Asa am ajuns la nea Lica, de 65 de ani, care nu vrut cu nici un chip sa-si dea numele adevarat pentru ca, marturiseste el, a lucrat intr-un loc in care nu publicitatea, ci discretia era cuvintul de ordine. Pe linga o gramada din cartile cu indicatii pretioase ale lui nea Nicu, Lica detine o impresionanta colectie a almanahului Scinteia, toate numerele din 1967 pina in 1989. El n-ar renunta la nici o carte si la nici un almanah, chiar daca i s-ar oferi milioane de lei, spune batrinul, fara insa a-si motiva afectiunea deosebita pentru literatura antedecembrista cu iz politic.
Andrei R. este unul dintre cei care au crezut ca face o afacere buna daca achizitioneaza „operele tovarasesti“ si le vind apoi la preturi astronomice. Asa ca din 1990 pina in 1992 a tot cumparat carti, citeva dintre ele cu autograful lui Nicolae Ceausescu, astfel ca in prezent este „fericitul“ proprietar a peste 30 de volume cu coperti de culoare rosie. Acum este convins ca s-a fraierit si le-ar vinde pe toate cu citeva milioane de lei, dar nu i le cumpara nimeni. „Am crezut ca o sa fac bani, nu gluma cu cartile lu’ <>. Am facut pe naibii! Am bagat o groaza de bani in maculatura. Atit! Poate cind s-or mai indrepta lucrurile in tara or sa apara si amatorii de opere alese“, povesteste cu un zimbet amar A.R. In situatia acestuia mai sint si altii carora nu le ramine decit sa spere ca poate vreodata vor reusi sa-si scoata macar banii pe care i-au investit in volume omagiale, teze si congrese ceausiste.