Marcela si Victor Balauta sint doi copii pentru care viata nu a insemnat decit un lung sir de peregrinari prin orasele tarii si prin institutiile statului. Despre cei care le-au dat viata, micutii stiu ca tatal a murit, iar mama traieste undeva, in tara, cu un barbat care, atunci cind ei erau foarte mici, ii trimitea la cersit. Uitati de mama, invatati sa doarma pe unde pot, cei doi fratiori nu-si doresc decit o casa in care sa traiasca amindoi.
Marcela are 13 ani, iar fratiorul ei, Victor, 12 ani. Despre parintii lor isi aduc vag aminte. Nu mai stiu nici macar cind au plecat de acasa. Doar o amintire a „vietii de familie“ le-a ramas intiparita in memorie: orele petrecute pe strazi cind erau trimisi la cersit de tatal vitreg. „N-avem parinti. Tata a murit, iar mama a plecat de acasa. De ce am plecat de acasa? Pentru ca barbatul mamei ne trimitea la cersit, iar noi nu voiam. Nu mai stiu citi ani aveam, dar am umblat mult“, povesteste Marcela. Au dormit prin gari, pe strazi, prin canale, avind intotdeauna grija unul de celalalt. In diferite orase, copiii stateau in centre pentru minori, dar nu pentru mult timp.
In prezent, micutii sint internati in Centrul de Primire Minori din Craiova, institutie in care au ajuns in urma cu opt luni. Constanta Cinca, sefa centrului, spune ca Marcela si Victor sint cuminti si harnici, trebaluind toata ziua pe linga angajatii institutiei. Fetita si-ar dori sa aiba un loc unde sa stea impreuna cu fratiorul ei si sa invete: „Vreau sa stam si noi undeva si sa nu ne despartim, undeva de unde o sa putem merge la scoala. Ne-am duce si la mama daca nu ne-ar mai trimite nimeni la cersit!“
Cele mai mari sanse sint ca micutii sa fie internati intr-un centru de plasament, un loc de unde vor putea merge si la scoala.
