Pictor fara pensule

George Vacaru, de 12 ani, din Tirgu Jiu, este considerat de toata lumea un pictor deja consacrat. Desi picturile sale au ajuns in colectii particulare din Italia si Belgia, acesta traieste la limita saraciei, alaturi de parinti si de cei doi frati ai sai. Venitul total al familiei Vacaru consta in alocatiile copiilor si un salariu de 2.300.000 de lei.

Pentru ca nu are cu ce sa isi cumpere pensule, pinze si culori, micutul George Vacaru apeleaza la donatii, pentru a putea sa picteze. Spatiul in care lucreaza este holul casei, care masoara opt metri patrati. George Vacaru este elev in clasa a VI-a, la Scoala gimnaziala „Constantin Savoiu“ din Tirgu Jiu. Colegii, profesorii, prietenii si rudele il cunosc ca pe un copil cuminte si silitor caruia nu ii place sa se amestece prea mult in treburile celorlalti si sa le dea sfaturi. Spre deosebire de alti copii talentati de virsta lui, care poate au mult mai mult, micutul George Vacaru a inteles inca din frageda pruncie ca saracia si talentul sint singurele lucruri de care dispune. Dar talentul nu este de ajuns, daca nu este sustinut din punct de vedere material.

De la virsta de sase ani, George a inceput sa picteze. Pensulele si pinzele de care a avut nevoie le-a primit in dar. Aceasta pentru ca, inainte de toate, cei cinci membri ai familiei trebuia sa manince, iar bani pentru materialele necesare la pictura nu mai ramineau. George Vacaru nu a renuntat insa niciodata sa creada ca intr-o zi va ajunge un mare pictor, chiar daca in prezent este nevoit sa imprumute pensulele si lemnul pe care picteaza.

„Am donat icoane la doua biserici“

Mama lui George, Monica Vacaru, nu poate sa lucreze, deoarece are probleme cu auzul si nimeni nu a dorit sa angajeze o persoana cu un astfel de handicap. Aceasta si-ar dori totusi sa aiba un loc de munca, pentru a putea sa-l ajute pe mezinul familiei, ceilalti doi copii fiind la liceu, respectiv la facultate. Salariul pe care Ion Vacaru, capul familiei, il primeste in fiecare luna este insuficient, acesta fiind nevoit sa se imprumute, pentru a putea sa cumpere de mincare.

Munca lui George s-a concretizat pina in prezent in peste 70 de pinze si schite si opt expozitii. „Daca nu te ajuta nimeni, te ajuta Dumnezeu. Chiar daca nu primesti ceva atunci cind ai nevoie, este destul sa vina cineva sa iti acorde un sprijin moral. Ma multumesc si cu holul unde pictez acum. Mi-as dori sa pot merge la Scoala Populara de Arta. Acolo spatiul este mai mare. Vreau sa fiu un pictor mare, dar stiu ca mama este bolnava si mai am si doi frati. Culorile de ceara pe care le-am avut s-au terminat saptamina trecuta si nu mai am cu ce sa imi iau. Imi mai trebuie lemn si solutii pentru tratare. Ma mai ajuta tata. Nu am posibilitati financiare sa imi cumpar carti si manuale de specialitate. Eu am muncit foarte mult pentru a picta, dar nu am bani si din cauza asta nu am fost nici la concursuri. Lumea m-a ajutat si m-am gindit sa fac si eu ceva. Am donat icoane la doua biserici: cea de la Hobita si una din Tirgu Jiu“, a spus George Vacaru.