Putini ar crede ca niste copii cu handicap, care arata putin altfel sau nu gindesc ca acei oameni considerati normali, pot scoate din miinile lor obiecte frumoase, cu o slefuire apropiata de perfectiune, ca acelea pe care le vedem in magazine. Ceea ce pentru ei se numeste terapie ocupationala, pentru noi este munca. Asemeni celorlalti copii, si ei se pregatesc de Sarbatorile de iarna. Nu sint in stare sa invete poezii si cintece, pentru a organiza o serbare, dar ei s-au apucat, ajutati de profesorii lor, sa confectioneze icoane din lemn, de diferite marimi, beteala si pungi pentru cadouri.
Mai multi copii cu diverse afectiuni, precum Langdon-down, nanism sau diverse alte infirmitati motorii sau intirzieri mintale, frecventeaza aproape zilnic cursurile organizate de Fundatia umanitara „TREBUIE!“ din Slatina. Copiii provin din familii normale. In timpul verii veneau la centru 16 copii, citiva din alte localitati, din judetul Olt. Din cauza frigului si a lipsei unui mijloc de transport, acum mai vin doar 13. Copiii sint adusi zilnic cu singurul microbuz pe care il are fundatia in dotare, iar aici au tot ce le trebuie pentru a exersa si pentru a-si corecta cit de cit afectiunile cu care s-au nascut. Programul zilnic incepe la ora 8.30, se incheie la ora 13.30 si cuprinde ore de scriere, matematica, gimnastica, logopedie si miniatelier. Cele mai iubite cursuri sint acestea din urma, in care baietii invata sa confectioneze rafturi de bucatarie, scaunele, colivii de pasari, iar acum, icoane. Fetele au la dispozitie o camera cu doua masini de cusut si o bucatarioara. Nu reusesc ele sa-si confectioneze rochii, fuste sau sa gateasca, dar cel putin isi fac de lucru, iar incetul cu incetul mai invata cite ceva. Acum, ele confectioneaza beteala de pom si pungi pentru cadouri.
Scopul tuturor acestor cursuri organizate de Fundatia slatineana „TREBUIE!“ este recuperarea si integrarea sociala, scolara si profesionala a copiilor cu handicap.
Laurentiu si Gigi, doi „mesteri“ mari
Laurentiu si Gigi se numara printre cei mai vechi „elevi“ ai fundatiei.
Laurentiu are 14 ani, este din Slatina si are o sora mai mica. El vine la fundatie de un an si jumatate. Ii place foarte mult aici pentru ca are o ocupatie prin care se simte util. Cazul colegului sau, Gigi, de 17 ani, este asemanator. El vine de aproximativ trei ani la fundatie, are doua surori si este iubit asa cum este in familia sa. El se numara printre cei care au invatat alfabetul, stiu sa scrie si chiar sa faca diverse operatii matematice. „Amindoi sint bolnavi de Langdon-down, ceea ce inseamna ca s-au nascut cu un cromozom in plus. Acesti copii sint doar mai inceti in gindire si se misca mai greu. Nu suporta sa fie bruscati sau sa li se vorbeasca pe ton rastit si urit. Ei simt nevoia tot timpul sa fie laudati, alintati si mingiiati. Desi au aceeasi boala, fiecare copil de aici este unic in felul lui“, spune profesoara de logopedie Veronica State.
Cei doi baieti impreuna cu alti patru formeaza o grupa care lucreaza din luna septembrie la confectionarea de icoane.
Icoanele realizate de cei doi nu vor fi vindute, ci vor ajunge in casele oamenilor care le vor dori si in salile de clasa in care se preda religia. De asemenea, se va incerca organizarea unei expozitii cu ocazia Craciunului, cu cele mai frumoase icoane relizate de cei sase „mesteri“ ai Fundatiei „TREBUIE!“.
