Citind despre actiunea organizata de Gazeta de Sud, „Mos Craciun vine trimis de tine!“, o fetita din Slatina s-a gindit ca ar putea sa aduca si ea putina lumina in sufletul copiilor saraci. Intrucit are posibilitati materiale reduse, Ramona Biscoveanu a donat citeva carti cu poezii compuse de ea. Ea spune ca a fost norocoasa pentru ca, la rindul ei, a fost ajutata de alti oameni cu suflet mare, care au sprijinit-o financiar pentru a-si putea implini visul si pentru a-si aduna creatiile intre copertele unei carti.
Pentru zecile de premii cistigate a primit mai mult diplome
Ramona Daniela Biscoveanu are 12 ani si este in clasa a VI-a, profilul informatica, in cadrul Liceului „Nicolae Titulescu“ din Slatina. Ramona compune poezii, deseneaza, picteaza, citeste ziare, trimite scrisori si participa la toate concursurile care se ivesc. Idolii ei sint poetul Ion Minulescu, despre care a citit absolut tot ce a gasit prin biblioteci, si poetul Adrian Paunescu, pe care a avut ocazia sa-l intilneasca atunci cind a fost invitata la o emisiune de televiziune si caruia i-a daruit o icoana pictata de ea, pe verso careia scrisese poezia ei preferata „Si totusi iubirea“.
Ramona a inceput sa cocheteze cu poezia cind avea vreo opt ani. Atunci a trimis si o poezie la revista pentru copii Abracadabra, intitulata „Scrisoare lui Mos Craciun“. Acest concurs de creatie i-a deschis noi perspective, pentru ca poezia ei a impresionat foarte mult si i-a adus premiul cel mare, intitulat „Jobenul cu poezii“. Apoi au urmat alte citeva zeci de concursuri, la care a obtinut premii asemanatoare. Premiul special si o diploma de excelenta la concursul national „Micul Print“, premiul I la Recitare si premiul II la Creatie la un concurs organizat la Calafat, premiul de excelenta la concursul „Tinere condeie“ Slatina, medalia de bronz la Olimpiada Internationala organizata in Franta, la care a participat cu cinci poezii traduse in limba franceza, insotite de citeva desene grafice, premiul I la Concursul „Toamna baladelor“ la Bucuresti sint doar citeva dintre concursurile pe care si le mai aminteste micuta. La majoritatea a obtinut insa numai diplome, aplauze, felicitari, experienta, uneori cite o jucarie, dar bani mai deloc. Citeva premii mai consistente i-ar fi prins totusi bine Ramonei pentru a-si mai cumpara un caiet, un pix sau o carte, in conditiile in care familia ei are posibilitati materiale reduse. Mama ei lucreaza ca vinzatoare pe un salariu de 1,4 milioane de lei, tatal este somer, iar fratele ei, Ionut, lucreaza pentru a se intretine la facultate.
Poeta si pictorita
Norocul Ramonei este insa ca destinul i-a scos in fata de fiecare data oameni inimosi. In clasa I, mama ei a inscris-o la cursurile de pian ale Scolii de Arte. Acolo a dat o proba dupa care i s-a spus ca nu are ureche muzicala. Dezamagirea si supararea micutei au fost foarte mari. Cind a iesit de la proba a inceput sa o certe, in naivitatea ei, pe mama sa, pe coridorul scolii. Intimplarea a facut ca tocmai in acel moment sa treaca pe coridor pictorul slatinean Nicolae Truta. Acesta s-a oprit pentru a o intreba pe micuta ce a patit, iar dupa ce a aflat motivul a invitat-o sa vina la atelierul lui pentru a vedea daca are, in schimb, talent la desen. Ramona s-a dus la cursurile de pictura, care, treptat, au inceput sa-i acapareze tot mai mult timp. Asa a ajuns la Palatul Copiilor din Slatina. Impreuna cu colegii ei a participat cu lucrari de grafica, icoane si alte picturi in tempera, la diverse expozitii de grup.
Singura, in audienta la prefect
Tot datorita unor oameni inimosi, Ramona a reusit sa publice doua volume de poezii. Ea a primit sprijinul celor care se afla la conducerea institutiilor de cultura din judetul Olt, precum si pe cel al prefectului Marin Diaconescu. Intr-o zi, ea s-a dus in audienta pentru a-i cere sprijinul. Impresionat de curajul, dar si de talentul fetitei, prefectul a facut ca aparitia celui de-al doilea volum de poezii al Ramonei sa apara in 200 de exemplare.
Ramona vrea sa devina ziarista
In mod asemanator a procedat si cu alti directori sau edili ai Slatinei. Mama Ramonei, Elena Biscoveanu, spune ca fetita ei este foarte descurcareata si ca, atunci cind este nevoie sa obtina ceva de la cineva, se duce singura. Ea isi doreste foarte mult sa devina ziarista. Spune ca poezia si pictura sint doar hobby-uri. Citeste inca de pe acum aproape toate ziarele. Pentru ca nu are posibilitati materiale, le imprumuta de la o prietena de familie care lucreaza la un chiosc de ziare. Ramona nu a ajuns inca sa publice articole sau stiri, dar i-au aparut in ziarele locale foarte multe poezii. De fapt, asa a intilnit un alt om care a avut ceva de spus in conturarea destinului ei. Tot publicind poezii in ziare, la un moment dat, un jurnalist local, care era si profesor de limba romana, i-a citit cu atentie creatiile si i-a spus ca are, intr-adevar, talent. Inainte sa mearga in lumea celor drepti, el a incurajat-o sa scrie poezii si sa nu renunte niciodata.
