Doctorul Hisham din Mischii a petrecut Craciunul cu sarmale de vita si televiziune africana
Cu totii am invatat ca „omul sfinteste locul“, ca gindul bun e un balsam pentru relele lumii si ca omenia este ceea ce ne desparte de regnul animal. Intr-unul din cele mai sarace sate ale judetului, Fratila, un medic sudanez a sfintit locul unde taranii vin cu sfiala si respect pentru doctorul caruia ii spun Usim.
Hisham Tageldin Mohamed sau doctorul Usim, cum ii spun taranii din cel mai sarac loc al Doljului, satul Fratila, din comuna Bulzesti, a petrecut Nasterea Domnului cu familia sa, in satul Mischii. Doctorul este musulman, sotia este crestin-ortodoxa, iar socrul este adventist. Ca sa poata impaca toate cele trei religii dintr-o singura casa, sotia doctorului a gatit mincaruri traditionale in asa fel incit sa poata minca si musulmanii, si ortodocsii, si adventistii. „De Craciun, am putut sa privesc la televizor postul national din Sudan si mi-a facut mare placere. Am o antena parabolica si prind Sudanul de la Mischii. Din cind in cind mi-e dor de acasa si pentru ca drumul pina acolo este prea scump, deschid televizorul si ma amagesc ca am fost. Copilul meu care este mulatru stie arabeste, dar, pentru ca sta mai mult cu maica-sa, vorbeste numai romaneste. Sint un doctor sarac, de tara, dar nu-i invidiez pe arabii bogati care traiesc din tot felul de afaceri. Daca voiam sa ma fac angrosist sau proprietar de magazin nu trebuia sa cheltuiasca tata atitia bani ca sa ma faca doctor. Iubesc oamenii din zona asta pentru ca sint respectuosi, desi unii sint atit de saraci ca nu au nici dupa ce bea apa. As vrea sa fac mai mult pentru ei, dar din pacate nu pot. Ce pot eu este sa-mi vad de program si sa-i consult cu toata responsabilitatea. Tragedia este ca, desi stiu ca sint foarte bolnavi unii, prefera sa stea asa pentru ca nu au bani de medicamente“, spune doctorul, care, dupa aproape jumatate de viata traita in Romania, a devenit si el, in simtire si in acte, roman.
Doctorul Hisham s-a casatorit in urma cu mai multi ani cu o fata din Mischii, iar dupa terminarea facultatii s-a mutat in casa nevestei. Oamenii din comuna vin la poarta doctorului la orice ora din zi sau din noapte. Nu refuza pe nimeni si se apleaca asupra bogatului ca si asupra saracului, cu aceeasi grija, iar oamenii au invatat sa aprecieze omul si grija lui pentru cei suferinzi. E drept, a fost nevoie de multi ani si de multa rabdare pentru a depasi neincrederea oamenilor care nu vedeau la un om decit nuanta pielii. Desi are propria familie, desi uneori incepe lucrul la ora 7.30 si-l termina noaptea tirziu, desi ii place ceea ce face, Hisham se mai gindeste uneori ca „niciunde nu e mai bine ca acasa…“ Iar acasa, pentru el, are doua intelesuri legate de doua puncte de pe harta lumii atit de departe unul de altul, dar nu indeajuns incit sa nu incapa intr-o inima de om. „Oamenii sint foarte saraci. Unii dintre ei nu-si pot plati nici macar asigurarea medicala pe un an, fapt pentru care ar trebui sa ramina in afara sistemului de asistenta medicala. Dar daca e bolnav, cum pot eu sa-l intorc de la usa cabinetului doar pentru ca nu are carnet de sanatate? Traiesc aici in sat cu ei si stiu ca de multe ori nu-si pot agonisi nici bucata de piine pentru copii. Bolnavi nu sint doar cei care au carnet. Boala nu stie de acte.“
Ultima dorinta la sfirsitul anului 2001 era legata de cei 2.000 de dolari pe care ar trebui sa-i depuna garantie ca sa-si poata invita mama la Mischii. Iar banii nu-i are! Ca medic la Fratila, poti sa-si cistigi doar existenta, nu si dolari! Poate ca anul care incepe ii va aduce mai mult decit pina acum si-si va putea indeplini marea dorinta – venirea mamei sale in Romania!
