Se spune ca daca iti doresti ceva cu adevarat, in cele din urma vei reusi sa iti implinesti visul. Cei mai multi dintre noi cred insa ca mai sint foarte multe lucruri de luat in calcul ca sa fie chiar asa cum spune zicala; trebuie sa ai o oarecare bunastare materiala, sa ai o familie unita care sa te sprijine, prieteni, putin noroc, si, in general, sa fii inconjurat de lucruri bune care sa iti asigure reusita… Florian si Alexandru nu au avut nimic din toate acestea. Parasiti de parinti la virste fragede, traind o viata in institutiile in care ajung copiii nimanui, lipsiti de afectiune, de sprijin, trebuind sa isi croiasca singuri drum in viata si sa lupte pentru fiecare bucatica de piine si pentru fiecare cuvint bun, acesti baieti au reusit sa isi transforme visele in realitate. Au muncit, si-au cistigat existenta si respectul celorlalti, au facut economii si…si-au cumparat fiecare cite o garsoniera. … Vinzind ziare. Au acum o casa numai a lor, in care seara pot dormi linistiti, fara teama ca a doua zi cineva ii va da afara pentru a elibera locul in favoarea altcuiva. Un camin in care sa se intoarca seara acasa cu drag; o evadare din viata traita dupa reguli si programe facute de pedagogi si supraveghetori, o speranta ca intr-o zi vor avea o familie…
Fiecare dintre noi viseaza ca intr-o zi sa aiba o casa a lui. De cele mai multe ori, ideea unui camin este strins legata de ideea de casatorie. „Darul de nunta“, peticit cu economiile strinse cu mari sacrificii, ramine de cele mai multe ori singura speranta de a avea o locuinta proprie. Aceasta este realitatea pentru cei care traiesc intr-o oarecare normalitate care presupune o copilarie fericita, o adolescenta tihnita, familie, serviciu, prieteni… Daca pina si pentru acestia dobindirea unei locuinte proprii este sub semnul lui „poate“, pentru doi orfani ca Florian si Alexandru, o casa este un lucru la care majoritatea celor ca ei nici nu indraznesc sa viseze. Florian Picu si Alexandru Palan lucreaza din 1996 ca distribuitori la Gazeta de Sud. In tot acest timp, luna de luna, si-au depus o parte din salariu la banca, la indemnul cadrelor din Fundatia „Helios“, unde au locuit din 1993, adusi de la Sectia de neuro-psihiatrie-copii de la Poiana Mare. „La Gazeta de Sud am avut primul meu loc de munca. De atunci, din ’96, n-am mai plecat. Din prima luna in care m-am angajat am inceput sa string bani. Cu cit vindeam mai multe ziare, cu atit aveam mai multi bani de pus deoparte!“, a spus Alexandru, de 26 de ani, privind in urma la perioada cind facea economii, dar fara prea multe sperante. „N-am crezut niciodata ca voi avea casa mea. Era visul meu. Speram doar…“.
„Vreau sa le multumesc Gazetei de Sud si Fundatiei Helios ca m-au ajutat
sa imi implinesc visul!“
Florian, de 31 de ani, a fost primul care si-a cumparat garsoniera, intr-un camin de nefamilisti: „Mi-am luat-o asta-vara. Mai am multe de facut. Trebuie sa string iar bani ca sa imi cumpar ce mai trebuie. La primavara vreau sa ma insor! Asa ca trebuie sa fac iar economii“. La citeva luni, in noiembrie, Alexandru i-a calcat pe urme si si-a cumparat o camera la fel ca a prietenului lui, devenind „vecinul de peste drum“ al acestuia. „Florian Picu (noi ii spunem numai Picu) a fost mai ambitios decit Alexandru. Si-a economisit fiecare banut, fara sa il batem noi la cap. Alexandru este mai risipitor. Este un gurmand teribil, isi face toate poftele si pe deasupra ii mai place sa faca si cadouri la toata lumea. Asa ca a strins mai putini bani si nu a adunat decit cam trei sferturi din suma care ii trebuia pentru locuinta, adica aproximativ 46 de milioane. Am facut un proiect si am primit restul de bani, 17.500.000 de lei, de la un sponsor din Anglia, un vechi colaborator, George Woodworth“, a spus Simona Ionescu, secretara Fundatiei „Helios“. Chiar daca mai sint multe lucruri de pus la punct in casa lui, Alexandru se simte deja un om implinit. A inceput sa isi faca planuri de viitor, avind acum si un suport real pe care sa le cladeasca. „Peste citiva ani o sa ma insor si eu, ca doar nu o sa stau singur toata viata! Sa fiu si eu ca oamenii normali…“. „Vreau sa le multumesc Gazetei de Sud si Fundatiei Helios ca m-au ajutat sa imi implinesc visul!“, a adaugat Alexandru.
Normalitate – aceasta este tot ceea ce isi doresc cel mai mult copiii orfani. Tot ce si-au dorit Alexandru si Florin o viata intreaga a fost sa se asemene cu ceilalti oameni, sa ajunga sa aiba o casa, sa munceasca si sa-si intemeieze o familie. Si au reusit. Au transformat durerea unui trecut trist si spaima unui viitor intunecat, fara perspective, in puterea de a lupta pentru visul lor.
