Nici cind tatal copiilor traia si aveau o locuinta la bloc, in Craiova, nu au dus-o ei prea bine, dar, de cind a murit cel ce le-a dat numele de familie, ei au dus-o si mai rau. Vazindu-se vaduva, Gheorghita s-a apucat de afaceri in urma carora si-a adus copiii in sapa de lemn. Printr-o smecherie a pierdut apartamentul si s-a ales cu o casa paraginita in Malaesti, in care copiii ei nu sint nici acolo stapini.Cu bani obtinuti dintr-o donatie suspecta a unui cetatean care si-a pastrat dreptul de uzufruct asupra casei din Malaesti, Gheorghita a crezut ca a dat fericirea peste ea. Cum milionul de lei obtinut de copii ca pensie de urmas dupa tatal lor nu-i ajungea Gheorghitei sa-si cumpere zorzoane ca sa-si improspateze nurii ofiliti catre care nu mai pofteau prea multi barbati, s-a hotarit sa-si cistige altfel existenta. Nicolae Petrescu, viceprimarul din Goesti, spune:„Dupa ce i-a umplut cu tot felul de boli pe multi din comuna, a plecat in Gorj de frica femeilor care voiau sa o linseze. Nenorocita, ca asa merita sa-i spun, a lasat timp de doi ani copiii sa se descurce singuri pina cind am cautat-o noi cu politia sa o aducem inapoi.
Dupa ce a venit, era impopotonata ca o…“
Cind cu mare greutate am ajuns la usa Gheorghitei pentru a le duce copiilor citeva hainute donate de un om cu suflet, am aflat ca trei dintre cei cinci copii, care au peste 14 ani, nu au buletine de identitate pentru ca Gheorghita nu a avut timp si nici bani. Tocmai aterizase de citeva luni in ograda copiilor si se scuza pentru deranj fara sa-si dea seama ca, de fapt, nu era deranj, ci mizerie. Si pentru ca o durea piciorul, la care spunea ca se lovise cind plecase de acasa, in urma cu doi ani, n-a catadicsit sa vina sa ia ceea ce oamenii daruisera pentru copii. Lucica, baiatul cel mare, nu se mai duce la scoala, ca a considerat el ca nu are rost, dar de rusine nu-si scoate capul din pamint. Gheorghitei nu-i pasa pentru ca la prima ocazie isi va lua din nou zborul, lasindu-i pe copii cu rusinea ei pe cap.
Satul Malaesti, aruncat peste apa Amaradiei si risipit pe coastele dealurilor din zona, este locul din care vrei sa pleci si sa nu te mai intorci. Pentru vizitatorul de ocazie, care nimereste vara, locul pare fermecat pina cind da cu ochii de primii sateni pe ale caror chipuri tristetea a sapat urme adinci. Cei cinci copii ai Gheorghitei Virlan sint un fel de vedete pentru ca intr-un sat de saraci ei sint singurii pe care i-a parasit mama.
