Scenariile extinderii in viziunea bancherilor europeni

Care este parerea bancilor europene in legatura cu implicatiile extinderii UE? Raspuns cu atit mai interesant cu cit, dupa cum bine se stie, sectorul bancar este cel mai reticent in a da pronosticuri, cu atit mai mult de a da de banuit un interes pentru o oarecare dezvoltare politica.

Numai ca, iesind brusc din expectativa, Federatia bancara a Uniunii Europene (grupind 18 asociatii membre, reprezentind peste 3.000 de banci din Europa Occidentala) a convocat foarte de curind citiva corespondenti de presa la sediul sau central din Bruxelles, prezentind un studiu complex, intitulat „Extinderea si Uniunea Economica si Monetara“. Interlocutorul nostru a fost dr. Martin Hüfner, presedintele comitetului pentru probleme economice si monetare din cadrul Federatiei si vicepresedinte executiv si economist-sef al grupului bancar HVB, cel de-al treilea ca marime in Europa.

Dupa ce a subliniat avantajele economice certe pe care extinderea la va aduce pentru UE, s-a afirmat ca va fi vorba „despre un fenomen mai complicat decit precedentele. In primul rind, dimensiunea fondurilor structurale alocate pentru sustinerea reformelor in noile state membre va fi proportional mai mica decit cea primita de statele membre deja existente in UE, fondurile urmind sa fie distribuite mai multor tari. In al doilea rind, tarile candidate au un PIB pe cap de locuitor mai mic decit cel al Irlandei, Portugaliei sau Greciei la nivelul aceluiasi moment de preaderare. Aceasta ar putea constitui pretextul unei mai mari mobilitati a miinii de lucru, pe termen scurt, catre actualele state membre“.

Dar, chiar daca vor exista probleme certe, previziunea bancilor europene este clara: „aderarea acestor tari la UE va conduce la o dezvoltare la o viteza superioara a productivitatii si competitivitatii tarilor candidate, reducindu-se astfel riscul unui exod al fortei de munca pe termen scurt“.

Dar care este scenariul aderarii? Exista doua variante, raspund bancherii europeni, bazindu-se pe analizele din raportul strategic al Comisiei Europene. Prima este cea bine cunoscuta, cea a unui „big-bang“ cu zece state care sa adere in acelasi moment; a doua varianta este cea de a avea un grup mic de tari, care sa adere in 2004 (de exemplu, Estonia, Ungaria, Malta, Slovenia…) si restul in 2005, „aceasta in conditiile in care doar Bulgaria si Romania nu au o economie de piata operationala, dar, pe cind Bulgaria urmeaza sa aiba rapid o asemenea economie si sa fie in stare sa reziste la presiunea concurentiala si la fortele de piata din UE pe termen mediu, Romania nu indeplineste nici unul din cele doua criterii economice, dar, pentru prima oara, a facut progrese decisive pentru a ajunge sa le indeplineasca“.

„Bancile europene sint clar in favoarea primului scenariu. Astfel, procesul de ratificare devine mai usor si are avantajul ca efectele pozitive ale extinderii UE… sint mai mari, mai rapide“. Da, dar un prim scenariu avertizeaza acelasi studiu, trebuie sa includa in orice caz Polonia, „caci, pentru bancile europene, o extindere fara Polonia este greu de conceput, recomandindu-se cu tarie toate eforturile posibile pentru a include aceasta tara“, chiar daca, pentru aceasta, ar trebui sa se faca eventuale corectii la actualele prevederi ale politicii agricole comune.

Rationamentul „extinderea UE poate sa reprezinte cel mai important episod de crestere economica pentru Europa urmatorilor ani, un scenariu care nu va fi regasit nicaieri in lume“ pleaca de la observatia ca „tarile din centrul si estul Europei au fost regiunile care au rezistat cel mai bine la declinul economic mondial din 2001, pe cind cresterea economica a scazut pe plan modial de la 4% in 2000 la 1,3% in 2001, iar in Europa Occidentala, de la 3,6% la 1,3%, tarile din Europa Centrala si de Est au inregistrat o scadere doar de la 4,4% la 3,7%“. Iar concluzia studiului realizat de bancile europene este ca „tarile din Europa Centrala si de Est vor fi, in urmatorii ani, zonele in care se va inregistra cea mai rapida crestere economica din ultimii ani“, mentionind deci clar marea miza a procesului extinderii…

Din punctul de vedere al bancherilor europeni, problema care apare priveste nu momentul aderarii la UE, ci pe cel al intrarii noilor tari membre in sistemul unic monetar. Recomandarea este de a nu fi grabite lucrurile, de a se astepta chiar dincolo de perioada prevazuta (adica 2006), poate inca un an sau doi. Sa nu uitam ca, pentru a putea adera la „piata Euro“, viitoarele state membre (deci, cindva, chiar si Romania) trebuie sa indeplineasca asa-numitele „criterii Maastricht“, adica deficite bugetare mentinute sub nivelul de 3% din PIB, datoria publica nu trebuie sa depaseasca 60% din PIB, iar inflatia sa nu fie mai mare de 1,5% din media celor trei tari membre UE care au cel mai slab nivel de inflatie, iar dobinzile pe termen lung nu trebuie sa fie mai mari de 2% fata de corespondentul lor din tarile UE cu cel mai slab nivel de inflatie. Iata de ce, „in prezent, – se afirma in documentul citat – concluzia noastra este ca o convergenta nominala in sensul Maastricht nu ar fi solutia cea mai buna de a mari net cresterea reala si nici chiar de a reusi o reala convergenta… Ceea ce dorim este ca, chiar dupa aderare, pina in momentul in care vor deveni membre ale Uniunii Economice si Monetare, noile state membre sa poata beneficia de flexibilitatea cursurilor lor de schimb“. Argumentul este ca „tarile cu o crestere economica rapida ar putea sa aiba nevoie de deficite bugetare mai mari decit plafoanele Maastricht cel putin pentru o perioada, daca guvernul nu are decit un nivel mediu de datorii, iar cresterea economica a tarii este de 5% anual“.

Dar Romania „mai are mult drum de parcurs?“ Am propus o discutie larga pe aceasta tema – in exclusivitate pentru ziarul nostru – cu doi interlocutori de prestigiu: dr. Martin Hüfner si dr. W. Roth, vicepresedintele Bancii Europene de Investitii, responsabilul pentru zona Europei Centrale si de Est, iar dvs. veti putea citi acest material saptamina viitoare.