La Dabuleni, comuna mare si destul de bogata, sint oameni gospodari, iar cei saraci cauta sa se descurce cumva, cu sau fara ajutorul vecinilor sau al rudelor mai instarite. Pe membrii familiei Marcu, de exemplu, nu o sa-i auzi niciodata vaitindu-se. Ar putea sa traiasca mai bine, dar linistea sufleteasca pe care au gasit-o cu timpul, datorita bunei intelegeri in care impart singura camera locuibila a casei lor, inseamna mai mult pentru ei decit viata confortabila intr-un castel.
Casa veche au darimat-o in urma cu citiva ani. Au ridicat alta in loc, din caramizile recuperate. Si cum n-a putut fi recuperat mare lucru, iar materialele de constructie sint scumpe, noua locuinta a ramas neterminata.
Marin si Florica Marcu au amenajat intr-una din camere un dormitor pentru ei si pentru cei patru copii ai lor. Camera, in care sint asezate trei paturi si in care nu exista nimic pe jos, tine loc si de bucatarie. Aici pregateste Florica turtele pe plita, meniul zilnic al sotilor Marcu si al celor patru copii.
Mama „Craciunita“
De cind se stie, Florica a mers schiopatind din cauza ca s-a nascut cu un picior mai scurt. Acest handicap insa n-o impiedica sa trebaluiasca toata ziua in gospodaria saracacioasa si sa fie o mama buna pentru copiii ei. Le-a facut rost si de brad, cu ceva vreme in urma, cind a avut loc ultima cununie din sat. L-a adus in prispa casei dupa ce nuntasii l-au aruncat la coltul ulicioarei. L-a impodobit cu ce-a avut prin casa: beteala si globuri pastrate din vremuri mai bune. Bradul este singurul cadou pe care-l poate oferi copiilor sai de Craciun. In nici un an, copiii nu l-au asteptat pe Mos Craciun, ci pe Craciunita.
Saraci bogati
Multi sint de parere ca familia Marcu nu o duce foarte rau. Au pamint (chiar daca nu au cu ce sa-l munceasca), au doi godaci (munca de-o vara a lui Marin pe la oamenii din sat) si sapte pasari. Sotii Marcu primesc aproximativ 300.000 de lei pe luna, bani care reprezinta alocatiile a doi dintre copii.
Florica nu primeste pensie de handicap. Catalin, de 20 de ani, si Irinel, de 19 ani, au inceput demult sa lucreze cu ziua prin sat. Adita, care este in clasa a doua, si Lucian, mezinul familiei, de patru ani, inca depind de parintii lor. Anul acesta, familia Marcu n-a strins nimic de pe cimp, pentru ca n-a avut nimic cultivat. Nici pentru anul urmator n-au insamintat nici o bucata de pamint. Cele doua banite de porumb, primite in loc de bani de la oamenii pe la care au muncit, nu le ajung nici sa hraneasca porcul pe care vor sa-l sacrifice de Craciun. Nici Florica, nici Marin nu s-au dus insa niciodata sa ceara nimic de la vecinii care, poate, i-ar fi ajutat:
„Da, avem putine, sintem saraci, da’ ne descurcam! Le fac turte zi de zi, n-au cum sa moara de foame. Si cu Dumnezeu inainte!“
