Un vier a devorat un cal

De cele mai multe ori, e greu sa impaci si capra, si varza. Frumos adevar, dar cind vine vorba sa-l practici pe pielea ta, cum i se intimpla acum vreo trei zile lui Constantin Diaconu, din Macesu de Jos – Dolj, nu-ti mai arde de constatari la rece. Ocupat cu taiatul porcilor, omul uita complet de vierul de-un sfert de tona pe care-l crestea de vreo sase ani. Animalul, la rindul sau, profita de lipsa de atentie a gospodarului si evada din cotetul in care era inchis. Greu de spus ce-i trece prin cap unui vier care se trezeste, brusc, atit de liber; al lui Constantin iesi, se pare, din detentie animat de o foame cumplita. Isi roti privirea prin curtea stapinului si singurul lucru asupra caruia isi opri atentia fu un cal, care lenevea linistit, fara a banui macar ca tocmai fusese inclus in meniu: victima perfecta. Vierul facu, asadar, ce-ar fi facut poate orice vier cu greutate: se duse in pas intins la bietul cal, il culca la pamint cu o muscatura si, pina sa-l observe cineva, il minca pe tot, cu pofta. Lui Constantin nu-i ramase decit decorul unei curti cu un cal lipsa. Iar vierul, care, stiti, e un porc necastrat, dovedi ca, in viata, orice e posibil: totul e sa ai cu ce.