Tiberiu Samil a primit saptamina trecuta, ca multi alti tineri craioveni, ordinul de incorporare. Cel care a citit hirtia venita din partea Centrului Militar Zonal Dolj, a fost insa tatal acestuia, Romeo Samil, pe care l-au coplesit imediat lacrimile. De uimire, de durere si de furie. Este a doua oara cind Tibi este chemat in armata, desi de cind avea 15 ani, in urma unui tragic accident de circulatie, baiatul este tintuit la pat, paralizat total. „Veniti sa-l luati! Dar, atentie: aveti nevoie de masina, targa, doi soldati zdraveni si un aparat de aspirat, ca si acelea dintr-o sectie de reanimare! Exista pericolul ca atunci cind tuseste sa nu poate inghiti si sa se sufoce“, striga Romeo Samil, intr-un moment de furie neputincioasa.
De cind a primit ordinul de incorporare pentru fiul sau, Romeo Samil si-a pierdut linistea. Rana care nu se va inchide niciodata in inima lui de parinte a fost zgindarita dureros din cauza unei evidente precare a Centrului Militar Dolj. Pentru ca numai asa isi explica barbatul comiterea unei erori pe care o gaseste de neiertat. „Din 16 mai 1998, in urma unui accident rutier, fiul meu este la pat, total paralizat. Are nevoie de insotitor personal nonstop. Nu misca, nu vorbeste. Maninca o cana de lapte cu piine in 20 de minute si bea 100 ml de apa in zece minute. Cu biberonul. In aprilie 2001, a primit ordinul de recrutare. Am fost rascolit sufleteste si mi-au dat lacrimile. Ce parinte nu isi doreste un baiat frumos, sanatos si puternic, sa fie in stare sa tina o arma in mina? Mi-am facut datoria si m-am prezentat la Centrul Militar cu documentele medicale care atestau starea baiatului meu. I s-a eliberat o adeverinta de recrutare in care se mentioneaza clar: <<inapt cu scoatere din evidenta>>. Dar constat cu surpriza si durere ca Armata Romana, ca viitoare membra NATO, are nevoie chiar si de soldati total paralizati, asa cum este nefericitul meu copil. Nu-mi pot lasa baiatul singur in casa citeva ore pentru a veni la Centrul Militar sa lamuresc din nou situatia“, spune, rascolit de durere, tatal baiatului.
„Fiul meu se lupta pentru fiecare gura de aer de aproape cinci ani“
Comandantul Centrului Militar Zonal Dolj, Stefan Cojocariu, spune ca este vorba despre o regretabila eroare, pentru care isi cere scuze: „Domnul Samil sa fie convins de faptul ca nu a fost vorba despre rea intentie. La noi, oamenii vin si pleaca si uneori se mai incurca treburile. Ne pare sincer rau pentru ce
s-a intimplat“.
Lt.col. Ion Muraretu, ofiter de relatii publice in cadrul institutiei, spune ca totusi incidentul era inevitabil pentru ca lui Tibi nu i s-a eliberat un livret militar definitiv, in care sa se mentioneze: „inapt cu scoatere din evidenta“. „Acest livret se elibereaza numai cind tinarul implineste 20 de ani, asa cum este si cazul baiatului. Pina atunci, in urma ordinului de incorporare trimis anul trecut, noi il aveam in evidenta ca bolnav, inapt, dar pentru ca nu avea livretul, a mai fost chemat o data. Imediat ce unul dintre parinti se va prezenta la noi cu doua fotografii si acea adeverinta de recrutare, totul va fi rezolvat, baiatul fiind sters definitiv din evidenta“.
Spusele celor doua cadre militare nu il consoleaza prea mult insa pe Romeo Samil. „A fost o greseala? Pacat, n-ar fi trebuit. Acest ordin de incorporare m-a facut din nou sa pling. Credeam ca nu mai am lacrimi. Asa respecta, domnule comandant, subalternii dumneavoastra un tinar aflat in mare suferinta? Fiul meu se lupta pentru fiecare gura de aer de aproape cinci ani. Cu scuze in numele lui, nu poate face armata. Sper ca pe viitor sa fiu scutit de astfel de <<bucurii>>. Lasati-ma in pace sa veghez linistit linga patul de suferinta al baiatului meu! Unul dintre subalternii dumneavoastra a reusit sa rascoleasca si sa adinceasca o rana sufleteasca care nu se va vindeca niciodata“.
